7 invenţii şi descoperiri făcute întâmplător reprezintă un număr infim din totalul cuceririlor ştiinţifice şi tehnice, incluse în categoria “serendipity”, un termen englezesc care tinde să se internaţionalizeze şi care face trimitere la descoperiri fortuite, rezultat al coincidentei, al unei inspiraţii de moment, al şansei sau chiar neatenţiei, dar care se constituie, până la urmă, ca o mare realizare sau cel puţin ca una care devine semnificativă pentru viaţa noastră cotidiană. Iată câteva exemple din categoria invenţiilor şi descoperirilor la care s-a ajuns din întâmplare:

7 invenţii şi descoperiri făcute întâmplător

Anestezia

7 invenţii şi descoperiri făcute întâmplător, Anestezia

Dacă, în prezent, anestezia este indispensabilă oricărei operaţii chirurgicale, au fost secole de-a rândul în care era necesar ca cel care era operat să-şi suporte durerea, iar cel care opera să aibă suficientă rezistenţă pentru a duce până la capăt misiunea sa. Durerea a fost, indiscutabil, o piedică majoră în progresul chirurgiei. S-au încercat tot felul de soluţii, de la sucurile de plante, la somnul hipnotic, dar a trebuit să se aştepte secolul al XIX-lea, pentru ca întâmplarea să conducă la descoperirea unei metode de anestezie.

Un medic dentist, Horace Wells, obişnuia, pentru amuzament, în grupul de prieteni, să inhaleze uneori şi să le ofere şi prietenilor aşa numitul gaz “ilariant”, “gazul de râs”, un protoxid de azot, care, în amestec cu oxigen, într-o anumită proporţie, are ca efect provocarea unei stări de euforie, scade nivelul oxigenului în sânge, dar care, în stare pură, poate provoca leziuni ale creierului şi ale inimii.

Într-o astfel de împrejurare, în anul 1844, Horace Wells a observat că unul dintre prieteni, care inhalase gaz “ilariant”, deşi se lovise grav la un picior, nu acuza dureri. S-a gândit că, probabil, oxidul de azot a dus la o insensibilitate la durere şi a încercat să folosească oxidul la pacienţii săi, în cazul extragerii dinţilor. Într-un astfel de experiment, făcut la 11 decembrie 1844, a reuşit să scoată un dinte, fără ca pacientul său să simtă vreo durere. La încercările ulterioare, făcute în public, experimentul nu a mai reuşit, din cauza dozelor incorecte, punând chiar în pericol viaţa câtorva pacienţi. Descurajat de aceste eşecuri a renunţat şi a mai fost nevoie de ani până când oxidul de azot, în amestec cu alte gaze, în anumite proporţii, să-şi găsească locul printre anestezice. Dar Horace Wells este cel care a deschis acest drum.

Penicilina

Penicilina

Antibioticele au revoluţionat medicina şi modul în care omul face faţă bolilor. Descoperirea penicilinei merită pe deplin un loc în topul marilor descoperiri ale omenirii, dar şi în cel al descoperirilor făcute întâmplător. Aşadar, penicilina, primul antibiotic, este rezultatul întâmplării sau, mai degrabă, al “neglijenţei” descoperitorului ei, Alexander Flemming, bacteriolog scoţian, laureat al Premiului Nobel Pentru Medicină, în 1945.

Penicilina a descoperit-o în 1928, în urma unei perioade mai lungi, în care a fost plecat, în concediu, împreună cu familia, uitând nişte bacterii, care constituiau tema de studiu de la momentul respectiv, a căror proliferare a fost limitată de o ciupercă, pe care bacteriologul a identificat-o ca fiind Penicillium notatum – un mucegai albăstrui care conţinea ceva care distrugea stafilococii/bacteriile patogene.

În stare purificată şi concentrată, penicilina a fost obţinută mai târziu, în 1940, după ce Alexander Flemming şi alţi doi biochimişti englezi şi un medic australian au reluat cercetările, pentru a lăsa omenirii una dintre cele mai importante realizări în lupta cu bolile.

Cuptorul cu microunde

Cuptorul cu microunde

Printre cele 7 invenţii şi descoperiri făcute întâmplător, evidenţiate în acest articol, se numără şi cuptorul cu microunde. Dacă astăzi cuptorul cu microunde este un obiect necesar în bucătărie, pentru gătit, decongelare, coacere, invenţia sa este rezultatul unei întâmplări din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Câţiva ingineri britanici, coordonaţi de fizicianul John Turton Randall, au creat, în perioada 1937-1940, un magnetron – un tub electronic, utilizat ca generator de oscilaţii de înaltă frecvenţă, pentru instalaţiile radar ale armatei.

Câţiva ani mai târziu, în 1945, Percy Spencer, un american fără studii de specialitate (a renunţat şi la liceu), dar foarte priceput în electronică, angajat al Raytheon Company, companie americană specializată în sistemele de apărare şi în industria aerospaţiala, avea misiunea de a testa un magnetron. Într-o astfel de împrejurare a constatat stupefiat că batonul de ciocolată din buzunarul său s-a topit inexplicabil. A pus apoi, lângă magnetron, boabe de porumb, constatând că, în scurt timp, acestea s-au transformat în pop-corn. A continuat experimentele cu un ou, care îndată a explodat.

Percy Spencer, care a lucrat o vreme şi ca operator radio în cadrul Marinei americane, perioadă în care şi-a aprofundat cunoştinţele pe subiecte ştiinţifice, a înţeles imediat că magnetronul este responsabil de radiaţiile “cu microunde” şi s-a gândit că şi alte alimente ar putea fi preparate rapid într-un aparat care să exploateze această descoperire. Câţiva ingineri de la Raytheon Company, pe baza ideilor lui Spencer, au conceput un astfel de cuptor cu microunde, au obţinut şi brevetul şi au şi instalat primul cuptor de încălzit alimentele într-un restaurant din Boston.

Citește și:  Sculpturi celebre din materiale neconventionale – Rock Garden/Nek Chand (India)

“Radarange” este denumirea primului cuptor cu microunde din lume, din 1947, produs de cei de la Raytheon Company. Acesta avea aproape doi metri înălţime, în jur de 300 de kilograme şi un preţ de 5 mii de dolari. Primul cuptor cu microunde pentru uz casnic, de dimensiuni mici, potrivite pentru bucătărie, a fost produs în 1967, de către aceeaşi companie. De atunci şi până în prezent, tehnologia s-a perfecţionat continuu, ca şi design-ul, astfel încât, în epoca noastră, o descoperire întâmplătoare, din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, deja pare o banalitate.

Stimulatorul cardiac/pacemaker

7 invenţii şi descoperiri făcute întâmplător, stimulatorul cardiac, pacemaker

Dintr-un top 7 invenţii şi descoperiri făcute întâmplător nu poate să lipsească stimulatorul cardiac/pacemaker-ul. Lui Wilson Greatbatch, inginer şi inventator american, i se datorează pacemarker-ul, experimentat pentru prima dată, cu succes, în 1960.

Născut în 1919, la New York, absolvent al Universităţii Buffalo, pasionat de inventică, Greatbatch a conceput o baterie din litiu (un metal alcalin, de culoare argintie, existent în natură sub formă de săruri), baterie suficient de mică pentru a putea fi implantată în pieptul unui pacient. Nu s-a gândit de la început la realizarea unui stimulator cardiac, preocuparea sa fiind, la vremea respectivă, să construiască un oscilator care să înregistreze bătăile inimii. A folosit însă o baterie nepotrivită, care dădea un impuls electronic ritmic, înţelegând din această situaţie că invenţia sa poate fi folosită ca stimulator cardiac.

Celula de litiu-iodură, fabricată de Greatbatch, este, în prezent, celula standard pentru stimulatoarele cardiace, fiind de dimensiunile potrivite şi cu fiabilitatea necesară.

Primul îndulcitor

Zaharina

De 300-400 de ori mai puternic decât zahărul, zaharina este cel mai vechi îndulcitor artificial, descoperit din întâmplare. Deşi a început să fie folosită pe scară largă din anii 1960, descoperirea sa este mai veche, din 1879.

Constantin Fahlberg, un om de stiintă rus, în vremea în care lucra la Universitatea Johns Hopkins, SUA, încerca să obţină o vopsea nouă, din diverşi derivaţi ai cărbunelui. La sfârşitul unei zile de muncă, s-a aşezat la masă fără să se mai spele pe mâini, constatând că alimentele pe care le atingea aveau un gust deosebit de dulce, mai dulce decât o bomboană. A înţeles că, în timpul experimentelor sale, accidental, sintetizase o substanţă, care a devenit primul îndulcitor artificial – zaharina.

Coca-Cola

Coca-Cola, inventator

Cea mai cunoscută băutură răcoritoare din lume are un loc in top 7 invenţii şi descoperiri făcute întâmplător. Nimeni nu ar fi bănuit, la momentul iniţial, succesul Cola. Cel căruia i se datorează existenţa băuturii Coca-Cola este farmacistul american John Pemberton. La sfârşitul Războiului Civil, Pemberton avea un mic laborator, în Michigan, în care producea diverse substanţe pe care le comercializa. În 1870, s-a mutat în Atlanta, unde piaţa medicamentelor era mai mare. Farmacistul avea o gravă problemă de sănătate, pentru că, din cauza rănilor din perioada războiului, devenise dependent de morfină şi cauta un medicament care să-l scape de durerile de cap insuportabile şi care să-i detoxifice treptat organismul.

Varianta-strămoş a Coca-Cola a fost brevetată, pentru cinci cenţi, şi comercializată ca medicament, în 1886, Pemberton susţinând că a vindecat diverse boli, precum durerile de cap, neurastenia, dependenţa de morfină. În 1888, licenţa a fost cumpărată de un om de afaceri, încorporată în Coca-Cola Company, impunându-se treptat pe piaţa băuturilor alcoolice, gustul distinctiv provenind din amestecul de ulei de portocală, de lămâie şi vanilie.

Celofanul

Celofanul

Cel mai popular ambalaj, celofanul, face parte tot din categoria invenţiilor accidentale. Un inginer elveţian, specializat în domeniul textilelor, Jacques Brandenberger, aflându-se într-un restaurant, după ce un client a răsturnat o sticlă de vin pe masă, s-a întors în laboratorul său, hotărât să găsească o modalitate de a aplica un film transparent pe ţesături, care să le facă impermeabile. A încercat diverse metode, optând pentru a aplica vâscoză lichidă pe ţesătură. Rezultatul nu a fost cel scontat, deoarece ţesătura a devenit foarte rigidă. Brandenberger a observat însă că stratul de vâscoză a format o peliculă transparentă, căreia i-ar putea da alte întrebuinţări. Aşa a apărut celofanul, pe care inginerul elveţian l-a şi brevetat şi a conceput, în 1908, şi o maşină pentru a-l fabrica.

7 invenţii şi descoperiri făcute întâmplător

Desigur, hazardul nu este de ajuns pentru a face astfel de descoperiri, ca cele menţionate într-un posibil top 7 invenţii şi descoperiri făcute întâmplător. Cercetătorul sau inventatorul trebuie să aibă spiritul viu şi deschis spre nou, pregătit să detecteze şi să înţeleagă apariţia aspectelor imprevizibile, pentru a le valorifica într-un mod creativ.

Cercetarea ştiinţifică este zona unor aşteptări uriaşe, mai ales în epoca actuală, atât de dinamică, în care se rescriu teorii, tehnologia este la cote din ce în ce mai înalte, iar problemele majore ale societăţii aşteaptă încă soluţii. De aceea educaţia, cunoaşterea, formarea profesională sunt esenţiale, pentru ca lumea de azi şi de mâine să beneficieze de minţi informate, deschise la nou, cu spirit critic şi inovativ. Celebrul Louis Pasteur, om de ştiinţă remarcabil, deschizător de drumuri în microbiologie, spunea că: “În domeniul observaţiei, al cunoaşterii, hazardul favorizează doar minţile pregătite”.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.