A pica de fazan este o expresie idiomatică, adică o unitate frazeologică/ o îmbinare de cuvinte stabilă, recunoscută ca atare (nu o îmbinare liberă de cuvinte), care exprimă, în mod figurat, o idee şi care este specifică unei limbi/idiom (limba română, in acest caz), neputând fi tradusă întocmai într-o altă limbă, astfel încât să-şi păstreze înţelesul. Expresiile idiomatice, în general, poartă amprenta dezvoltării istorice şi culturale, a mentalităților unui popor.

Expresia “a pica de fazan” se utilizează în limbajul colocvial/ familiar cu sensul “a fi păcălit” (din naivitate) – DEX, “a lua pe cineva de fraier”, “a crede pe cineva prost”. Cu o astfel de conotaţie peiorativă, dobândită în structura “a pica de fazan”, cuvântul “fazan” a început să fie folosit şi separat, în alte contexte, cu un sens similar (naiv/ fraier/ prost), ca un fel de eufemism – cuvânt care atenuează mesajul, pentru a nu-l jigni, direct şi categoric, pe cel vizat.

De exemplu, a-i spune cuiva că “a picat de fazan în afacerea X” sau că, dintre toţi, el a fost “fazanul” este un fel mai “tolerabil” de a-i transmite ca el a fost “cel păcălit”/ el a fost “prostul”.

Expresia “a pica de fazan” este puternic ancorată în mentalul colectiv autohton, dovadă fiind utilizarea frecventă nu numai în comunicarea orală, ci şi în mass-media. Într-o publicaţie online, de pildă, într-un articol referitor la viaţa politică de pe la noi, se consemnează, la un moment dat, că: ”fazanii” de contribuabili plătesc toate dările la stat, dar privilegiaţii beneficiază de servicii chiar dacă nu achită nimic” sau “Cum la noi ideologiile, doctrinele sunt greu de asimilat, iar jocurile de grădiniţă, mult mai la îndemână, fazaniada a cotropit scena politică” etc.

Originea expresiei “a pica de fazan”

A pica de fazan - sensul şi originea expresiei
A pica de fazan – sensul şi originea expresiei

Dacă sensul expresiei “a pica de fazan” este bine cunoscut, mai neclară este originea acesteia. Unii consideră că are legătură, probabil, cu jocul de copii în care participanții trebuie să spună câte un cuvânt care să înceapă cu ultimele două litere ale cuvântului spus de jucătorul anterior sau, într-o altă variantă, joc în care participanții trebuie să spună cât mai multe nume de flori, animale, filme etc., începând cu fiecare literă a alfabetului, în ambele cazuri cel care pierde fiind “fazan”.

Citește și:  Cum este corect – premiză sau premisă?

O altă explicaţie pentru originea expresiei face referire la un obicei al acestor păsări – fazanii – din perioada în care se depun ouăle pentru clocit. La început, făzăniţa este cea care cloceşte, fazanul aducându-i hrană şi apă, după care fazanul îi ia locul, fără să se bucure de acelaşi “tratament” din partea ei, răbdând de foame şi de sete până ies puii, de unde şi expresia “a căzut de fazan”. Ornitologii spun că lucrurile nu stau chiar aşa, că, de fapt, în perioada în care se înmulţesc, fazanii şi făzăniţele parcurg un adevărat ritual, în care rolurile sunt egal împărţite, dar, poate, în mentalitatea populară, grija fazanului pentru făzăniţă şi pentru ouă a fost interpretată ca o ”slabiciune”, ca un fel de a fi “fraierit”.

Cât despre etimologia cuvântului “fazan”, nici aici lucrurile nu sunt mai clare. În dicţionarele mai vechi, se considera că provine din limba rusă, etimonul fiind, de fapt, în grecescul “phasianos”, devenit în latină “phasianus”, de unde a fost preluat în franceză (faisan), în italiană (fagian) etc. Sensul figurat al cuvântului “fazan” (păcălit, fraier, prost) a fost înregistrat în dicţionarele romaneşti începând cu ediţiile DEX-lui din anii 1980.

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.