Cum a fost aleasa Alba Iulia

Alegerea orasului Alba Iulia ca oras al Marii Uniri nu a fost deloc o coincidenta. Ea este cetatea faimoasa a Balgradului si a reprezentat optiunea Consiliului National Central Roman ce isi avea sediul in Arad, de a adaposti acolo si reprezentantii intregului popor romanesc, avand la origini doua cauze: intrarea triumfala a lui Mihai Viteazu, dupa batalia de la Selimbar, ce vine biruitor urmat de un alai foarte mare, la data de 1 noiembrie 1599, cetatea de la Alba Iulia fiind si capitala acestuia pe perioada scurta cat a putut sa realizeze prima unire a Principatelor Romane si cea de-a doua cauza pentru alegerea orasului ca oras al Marii Uniri o reprezinta suferinta lui Horia si a lui Closca, in anul 1784, pe acelasi teritoriu, dupa ce au fost condamnati.

Intrarea lui Mihai Viteazu in cetatea Alba Iulia, Foto: en.wikipedia.org
Intrarea lui Mihai Viteazu in cetatea Alba Iulia, Foto: en.wikipedia.org

Ce s-a intamplat la Marea Adunare Nationala

Adunarea de la Alba Iulia nu a fost deloc pregatita cu o mare usurinta, ea intampinand foarte multe greutati, dar fiind precedata si de sedinte pregatitoare, pline de suflet. A fost foarte aprig discutat textul Rezolutiei ce viza Unirea, a carui redactor a fost Vasile Goldis, iar unii dintre reprezentantii Adunarii erau de parere ca ar fi trebuit sa sustina unirea pe baza rezultatului obtinut dupa ce Ardealul a fost proclamat independent. Pe de o parte, cativa dintre reprezentatii mai tineri ai acestei Adunari, reprezentanti care erau acompaniati si de delegatii veniti din Basarabia si din Bucovina, sustineau ca unirea sa se realizeze fara absolut nicio conditie. Pe de alta parte, socialistii, cei care lucrau, influentati fiind de Budapesta, erau cei care isi exprimau temerile privind starile politice si cereau republica din Vechiul Regat al Romaniei. Finalmente, s-a votat insa o intelegere si astfel s-a renuntat la toate punctele de vedere si la toate partile componente contradictorii, ce se dovedeau mult prea intransigente si astfel s-a adoptat forma autonomiei provizorii. Iuliu Maniu a venit cu explicatiile necesare conform carora era necesara o perioada de tranzitie, dat fiind ca lucrurile nu puteau fi schimbate de la o zi la alta sau de la o ora la alta. Asadar, se poate concluziona ca la Alba Iulia – orasul Marii Uniri nu s-a facut Adunare pentru a se impune conditii, ci pentru a se constata necesitatea apriga a unei perioade de tranzitie, de asimilare, de invatare si de obisnuire cu noile ordine.

Muzeul Unirii din Alba Iulia, Foto: en.wikipedia.org
Muzeul Unirii din Alba Iulia, Foto: en.wikipedia.org

Atmosfera de la Alba Iulia

Astfel, la Alba Iulia – orasul Marii Uniri, a avut loc si o sarbatoare foarte mare, soldata cu prezenta a 1228 de oameni, delegati oficiali, care au reprezentat toate cercurile oficial – electorale in numar de 130, dintre toate cele 27 de comitate romanesti. Acestora li s-au alaturat si delegatii consilierilor, episcopii si delegatii societatilor culturale din Romania, delegatii scolilor medii si delegatii institutelor pedagogice, delegatii asociatiilor de meseriasi, delegatii Partidului Social Democrat din Romania, delegatii organizatiilor militare si tinerii intelectuali. Astfel, au fost prezente si toate clasele sociale, oameni ce imparteau interese comune sau nu, oameni care aveau activitati din cele mai diverse, toti s-au unit la Alba Iulia – orasul Marii Uniri, care a pus sub semnul norocului decizia de a-si asculta ratiunea. Insa nu numai paturile sociale erau prezente la marea Adunare, ci si poporul, aceasta luand infatisarea unui plebiscit popular. Astfel, din toate colturile Tarilor Romane, mai ales de peste muntii Carpati, poporul venea cu trenul, calare pe cal, cu carutele, unii chiar pe jos, insa toti imbracati cu cele mai bune haine de sarbatoare, cu sufletul la gura, fiecare avand in mana steagurile tricolore, simbol al unirii, simbol al natiunii. Foarte multi purtau si tablite indicatoare cu numele comunelor sau a tinuturilor din care erau veniti, toata lumea canta si toata lumea era plina de bucurie. In acea zi plina de sarbatoare in Alba Iulia – orasul Marii Uniri s-au adunat peste 100.000 de oameni, pentru a fi prezenti la cel mai mare act istoric al Romaniei. O atmosfera incredibila se crea in momentul in care toata multimea, ca un roi de albine, urca drumul catre Cetatuie, printre siruri de tarani, acestia fiind imbracati cu sumane cu patura alba si cu caciuli apartinand ostenilor lui Mihai Viteazul. Totodata, pe portile cetatii stateau razlete in vant steagurile, Drapelul Romaniei. De la opt tribune se purtau cuvantari, cei alesi comunicand poporului maretia prin care trecea la acea data si in tot acest rastimp in cadrul Cazinei Militare, adunarea era tinuta de delegati, iar pe podium erau asezati cei fruntasi din viata politica si intelectuala romaneasca din Basarabia si din Bucovina, printre steaguri ale tuturor natiunilor ce s-au aliat. Acestia au tinut neaparat sa salute tarile surori care au intrat in sanul marii familii a statului roman. La Alba Iulia – orasul Marii Uniri, s-a creat o atmosfera cu adevarat inaltatoare, care a fost sustinuta de catre aprobarile unanime, pline de entuziasm, in centrul carora era aclamat Vasile Goldis, cel care proclama trecutul plin de necazuri si de suferinte al poporului roman, dar incununat cu glorie, iar Iuliu Maniu era cel care explica oamenilor in ce imprejurari s-a infaptuit unirea.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.