Alegerile europarlamentare, care anul aceasta, în 2019, vor avea loc la data de 26 mai, în România, şi între 23-26 mai, în toate ţările UE, se vor desfăşura într-un context oarecum inedit pentru Uniunea Europeană, din mai multe motive. În mandatul anterior (2014-2019), au avut loc o serie de evenimente, precum decizia adoptată, la data de 23 iunie 2016, prin Referendum, de declanşare a procesului de ieşire a Regatului Marii Britanii şi al Irlandei de Nord din Uniunea Europeană, Acordul de la Paris, aprobat în decembrie 2015 şi intrat în vigoare în noiembrie 2016, care este considerat “un punct de cotitură” în vederea reducerii încălzirii globale, cu impact asupra politicilor economice ale ţărilor participante, reconfigurarea relaţiilor politice dintre ţările membre UE, după ce, într-o serie de state, au ajuns la putere reprezentanţi ai euroscepticilor (în Ungaria, în 2014, în Polonia, în 2015, În Austria, în 2017, Italia, 2018).
Alegerile pentru Parlamentul European au loc şi în condiţiile în care, de aproape 15 ani, la preşedinţia Comisiei Europene (organul executiv al UE, care apără interesele generale UE, prin acte legislative, prin implementarea acestora şi prin controlul bugetului UE) se află Partidul Popular European (PPE), unul dintre cele mai mari partide transnaţionale, de centru-dreapta.
Parlamentul European este singura instituţie de acest nivel ai cărei membri sunt aleşi prin vot universal direct, pentru un mandat de cinci ani, şi este important ca fiecare cetăţean european, implicit noi, cetăţenii români, să cunoască semnificaţia, rolul şi rostul acestei instituţii europene şi modul în care se desfăşoară scrutinul, astfel încât să participăm la vot, iar votul să fie în cunoştinţă de cauză. În funcţie de ceea ce votăm se constituie direcţia politică a Parlamentului European, prin alegerea celor care ne reprezintă cel mai bine ca ţara.
Chiar dacă sau tocmai pentru că trăim într-o realitate, a României şi chiar a Europei, care, din punct de vedere politic, social, economic, înregistrează conflicte mai mult sau mai puţin acutizate, frustrări, confuzie, nemulţumire în relaţia cetăţeanului cu mecanismele puterii, alegerile europarlamentare fac parte din procesul democratic.
Progresul individual şi cel colectiv, prosperitatea şi libertatea unei ţări depind de calitatea celor care ne reprezintă, la diferite niveluri. Când suntem puşi în faţa situaţiei de a alege, trebuie să facem acest gest cu responsabilitate, să fim informaţi, să ne gândim la măsura în care cei pentru care votăm corespund nevoilor şi intereselor noastre şi în ce constă activitatea lor, pentru a-i putea responsabiliza tot în mod democratic.
Alegerile europarlamentare – scurt istoric, organizare, semnificaţia şi rolul unui astfel de scrutin
Uniunea Europeană, înfiinţată în 1952, este, la momentul actual, o uniune politică şi economică sui generis, formată din 28 de state, cărora le corespunde o suprafaţă de 4 475 757 de kilometri pătraţi şi o populaţie de peste 512 milioane locuitori. UE este formată din Parlamentul European, ales prin vot universal (sufragiu universal), însemnând că fiecare cetăţean are dreptul de a-şi alege reprezentanţii, direct (personal), din Consiliul European (format din liderii de stat sau de guvern ai statelor membre), subordonat, începând cu 2009, Parlamentului European, şi Consiliul de miniştri (alcătuit din reprezentanţi ai guvernelor statelor membre). De la 1 ianuarie 2019, preşedinţia rotativă a Consiliului UE (exercitată, prin rotaţie, de către fiecare stat membru, timp de şase luni) este asigurată de România.
Parlamentul European, care are sediul la Strasbourg, pentru sesiunile plenare şi la Bruxelles, pentru activităţile parlamentare, este alcătuit din 751 de eurodeputaţi, aleşi la nivel naţional, pe baza reprezentării proporţionale (adică alegătorii votează pentru liste de candidaţi de partid, iar locurile sunt alocate proporţional cu numărul de voturi obţinute). După Brexit, numărul eurodeputaţilor va scădea la 705.
Primele alegeri europarlamentare, prin vot universal şi direct, s-au desfăşurat în iunie 1979, dar abia în 1992, în urma Tratatului de la Maastricht, care reprezintă şi actul constitutiv al Uniunii Europene, aşa cum funcţionează aceasta astăzi, instituţia a dobândit putere legislativă.
Preşedintele Parlamentului European este ales pentru o perioadă de doi ani şi jumătate, conduce lucrările Parlamentului şi dezbaterile în plen, anunţă, la începutul fiecărei şedinţe, temele de discuţie la ordinea zilei, aprobă bugetul UE. Actualul preşedinte al Parlamentului European este italianul Antonio Tajani.
Competenţele Parlamentului European
Deputaţii europeni au, înainte de toate, rolul de reprezentare a cetăţenilor din ţările din care provin, în toate domeniile menite să asigure bunăstarea cetăţenilor, sănătatea, securitatea, prosperitatea acestora, progresul fiecărei ţări în parte şi al Europei, în ansamblu.
- Împreună cu Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul modifică, negociază şi adoptă legi propuse de Comisia Europeană;
- Stabileşte, împreună cu acelaşi Consiliu, bugetul UE, participă la negocieri pentru care are drept de veto (drept excepţional, recunoscut prin lege, de a se opune adoptării unei propuneri sau Hotărâri) şi controlează buna gestionare a acestui buget;
- Controlează instituţiile europene şi poate cenzura Comisia Europeană.
În interiorul Parlamentului rezultat din alegerile europarlamentare, funcţionează diverse grupuri politice. Fiecare grup, ca să fie recunoscut ca atare, trebuie să aibă minimum 25 de eurodeputaţi, reprezentând cel puţin un sfert dintre statele membre. De asemenea, fiecare grup politic are un preşedinte, nu birou şi un secretariat. Rolul grupurilor parlamentare este acela de a examina rapoartele comisiilor parlamentare şi de a depune amendamente la acestea.
La începutul anului 2019, în Parlamentul European existau opt grupuri politice: Grupul Partidului Popular European (PPE), de centru-dreapta, Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European (S&D), Conservatori şi Reformişti europeni (CRE), Alianţa Democraţilor şi Liberalilor pentru Europa (ADLE), Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică (GUE/NGL), Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană (ALE), Grupul Europei pentru Libertate şi Democraţie Directă (EFDD), Europa Naţiunilor şi a Libertăţilor (ENL).
Alegerile europarlamentare din 1979, primele de acest fel, au înregistrat un succes niciodată repetat in scrutinele următoare, cu o participare medie la vot a cetăţenilor de 62%. De atunci, prezenţa la vot s-a situat la valori cuprinse între 40-48%, cu excepţia anului 1994, cu 52%, efect al intrării în vigoare a Tratatului de la Maastricht, care a dat Uniunii Europene, după cum se exprima un politolog, “un plus de mesaj politic, social şi cultural”. Scrutinele următoare au arătat cel puţin două tendinţe bine conturate: creşteri sau scăderi de popularitate ale unor grupări politice, simultan cu radicalizarea euroscepticilor în diferite ţări.
Comisiile parlamentare permanente şi temporare, Delegaţiile Parlamentului European
Deputaţii validaţi prin alegerile europarlamentare din fiecare ţară îşi desfăşoară activitatea şi în cadrul unor comisii parlamentare europene permanente sau temporare.
- Comisiile parlamentare permanente sunt compuse din 25-73 de eurodeputaţi, se reunesc la Bruxelles, o dată sau de două ori pe lună. Compoziţia lor politică este în funcţie de cea a plenului Parlamentului. În prezent, funcţionează 20 de astfel de comisii, pe domenii variate: afaceri externe (AFET), bugete (BUDG), ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale (EMPL), drepturile femeilor şi egalitatea de gen (FEMM) etc.
- Comisiile temporare, numite şi Comisii speciale, pot avea un mandat de 12 luni, uneori prelungit dincolo de acest termen.
- Delegaţiile Parlamentului european au rolul de a colabora cu Parlamentele ţărilor care nu sunt membre UE.
De la crearea sa, rolul Parlamentului european a crescut constant, astăzi având, împreună cu Consiliul Uniunii Europene, competenţe legislative.
De ce este importantă participarea cetăţenilor la vot pentru alegerile europarlamentare?
Participarea cetăţenilor la vot, în scopul alegerii eurodeputaţilor, este importantă deoarece, în acest mod, fiecare poate influenţa politicile Uniunii Europene. Este o evidenţă, cel puţin la modul teoretic, faptul că un membru al Parlamentului European, pentru care cineva votează, trebuie să susţină propunerile cu care empatizează cetăţenii respectivi, în felul acesta opinia cetăţeanului reflectându-se în deciziile UE.
În plus, începând cu anul 2014, preşedinte al Comisiei Europene devine candidatul aflat în capul listei grupului politic majoritar (Spitzenkandidaten), prin urmare, votul direct al cetăţenilor este cel care determină cine va conduce Comisia Europeană, poziţie care a fost ocupată, până la 19 aprilie, când s-a încheiat misiunea vechiului Parlament, de Jean Claude Junker, reprezentant al PPE.
Alegerile europarlamentare din 2019, în România
Potrivit legilor care guvernează funcţionarea UE şi potrivit legilor naţionale, referitoare la acest aspect (Legea 33/2007), România va fi reprezentată, în 2019, de 32 de europarlamentari. Depunerea candidaturilor se face cu cel puţin 60 de zile înainte de data alegerilor. Candidaturile se depun pe liste, în cazul partidelor politice (având nevoie de 200 000 de semnături de susţinere) sau pot fi candidaturi independente, cu 100 000 de semnături ale susţinătorilor, aceste praguri fiind cele mai mari din UE. Nu sunt admise liste cu independenţi. Pe listele partidelor pot fi trecuţi maximum 42 de candidaţi, cu 10 mai mult decât numărul de locuri repartizate României.
Poate candida orice persoană care a împlinit vârsta de 23 de ani, cel târziu în ziua alegerilor, şi poate vota orice cetăţean care a împlinit 18 ani, cel târziu în ziua alegerilor.
Campania electorală se deschide cu o lună înainte de alegeri şi se încheie cu 48 de ore înainte de ziua alegerilor (anul acesta, 26 aprilie – 25 mai).
Biroul Electoral Central a validat, pentru acest scrutin, în România, candidaturile a 13 partide şi alianţe politice şi a 3 candidaţi independenţi.
După numărarea şi validarea voturilor, se alocă numărul de deputaţi pentru fiecare partid sau alianţă. Pragul electoral, prevăzut de UE, este de 5%, corespunzător pentru 2 mandate, 8% pentru alianţele de partide (3 mandate) şi 3,2% pentru un candidat independent. Numărul de eurodeputaţi de la fiecare partid depinde aşadar de numărul de voturi obţinut.
Delegaţia României din Parlamentul European, rezultată în urma alegerilor din 2014, până la alegerile europarlamentare din 26 mai 2019, a fost alcătuită din reprezentaţi ai diverselor partide, care au aderat la diferite grupuri europarlamentare, în felul următor: 13 eurodeputaţi în Alianţa Progresistă a Socialiştilor şi Democraţilor (S&D) , 13 eurodeputaţi în Grupul Partidului Popular European (PPE), 3 eurodeputaţi în Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa (ADLE), 2 eurodeputaţi în Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni (CRE) şi un europarlamentar independent.
Despre toate aceste aspecte, dar şi despre beneficiile pe care fiecare cetăţean le poate avea pe baza programelor, proiectelor şi fondurilor europene, există nenumărate site-uri oficiale UE, din care se pot valorifica informaţii, inclusiv despre activitatea europarlamentarilor români. Uniunea Europeană nu este o abstracţiune îndepărtată sau inaccesibilă, este o instituţie care trebuie să funcţioneze spre binele tuturor.