Alexandru cel Mare este cel care a decis că micul port egiptean Rhacotis este perfect pentru a deveni baza operațiunilor sale viitoare din estul Mediteranei. Era aproape de delta mărețului Nil, dar destul de departe pentru a evita colmatarea. În același timp era bine plasat pentru comerț și război în Orientul Mijlociu. Astfel că el decide să construiască o suburbie lângă orașul vechi pe care o numește Alexandria.
Sub Ptolemeu, succesorul lui Alexandru cel Mare în Egipt, noul oraș începe să înflorească. Ptolemeu adaugă legitimitate regimului său prin aducerea corpului lui Alexandru în Egipt. El interceptează cadavrul îmbălsămat în drum spre îngropare și îl aduce în Alexandria, unde îl pune într-un sicriu de aur. Aceasta va rămâne una dintre cele mai faimoase atracții ale orașului pentru mulți ani, până când cel mai probabil este distrus în timpul unor revolte în secolul al III-lea D.Hr.
Ptolemeu recunoaște avantajele naturale ale orașului care l-au atras pe Alexandru cel Mare. Din acest motiv el face orașul capitala sa și începe să îl transforme într-unul dintre cele mai mari centre de învățare din lumea greacă.
El fondează aici o universitate, chiar dacă numele folosit atunci era de „muzeu” având la origine muzele. Matematicieni de statura lui Euclid, Arhimede și Eratostene au legătură cu această universitate. Biblioteca din Alexandria devine cea mai mare din întreaga lume antică, iar imigranții transformă în scurt timp acest oraș relativ nou într-un mare centru cosmopolit.
Evreii din Alexandria demonstrează capacitatea unei comunități evreiești de a înflori fără a-și pierde identitatea. Ei se integrează atât de bine în viața orașului încât propria lor limbă maternă devine greaca. Tot ei sunt cei care folosesc pentru prima dată cuvântul „diaspora” (grecesc pentru dispersie) pentru a descrie comunitățile care trăiau în afara Israelului.
În curând, mulți dintre ei nu mai înțeleg ebraica. Cu toate acestea, refuză să lase acest lucru să le diminueze puternicul sentiment de popor special pentru Dumnezeu. Cu sprijinul și aprobarea lui Ptolemeu, ei comandă prima traducere a Bibliei, faimoasa versiune greacă cunoscută sub numele de Septuaginta, iar sinagoga lor este cea mai veche despre care există dovezi.
În plus față de bibliotecă, Ptolemeu plănuia și construcția unui mare far pe insula Pharos, la intrarea în port. Farul este construit în jurul anului 280 de către succesorul său, Ptolemeu al II-lea. Este de departe cel mai impresionant far al antichității, devenind celebru ca una dintre cele Șapte Minuni ale Lumii Antice.
Farul consta într-un turn de piatră cu trei etaje, despre care se spune că avea mai mult de 120 de metri înălțime, cu o rampă în formă de spirală în interior care ducea până la platforma pe care ardea focul noaptea. Deasupra focului se afla o statuie mare, ce îl reprezenta fie pe Alexandru cel Mare, fie pe Ptolemeu, purtând masca zeului soarelui Helios. Farul a supraviețuit până în secolul al XII-lea; din secolul al XV-lea un fort este ridicat din ruinele sale, fort ce încă stă în picioare.
Grecia clasică a produs o tradiție strălucită de teoreticieni, visătorii științei. Atrași de chemarea intelectuală, ei nu sunt înclinați să se angajeze în munca manuală a laboratorului unde aceste teorii puteau fi testate.
Această limitare este eliminată atunci când centrul lumii grecești este transferat în secolul al III-lea la Alexandria. În acest centru comercial plin de viață, legat de tradiții egiptene îndelungate de lucrare a metalelor prețioase, oamenii devin interesaţi să utilizeze practic teoria științifică greacă.
Printre oamenii de știință practică din Alexandria sunt cei care pot fi considerați primii alchimiști și primii chimiști experimentali. Comerțul lor, ca lucrători de metale prețioase, implică topirea aurului și argintului, amestecarea aliajelor, schimbarea culorii metalelor printr-un proces misterios. Acestea sunt activități chimice iar elementele de zi cu zi ale unui laborator chimic sunt toate utilizate în Alexandria.
În timpul domniei lui Ptolemeu, aici predă Euclid. Strălucirea ca profesor este demonstrată în „Elementele”, a treisprezecea sa carte despre teoreme geometrice. Multe dintre teoreme provin de la predecesorii săi, dar acesta le prezintă cu o claritate care asigură succesul lucrării sale. Ea devine manualul standard european în geometrie, păstrându-și poziția până în secolul al XIX-lea.
Foarte posibil în același timp, Arhimede era student în Alexandria. El se întoarce în Sicilia unde depășește cele învățate prin originalitatea cercetărilor sale geometrice.
La începutul secolului al III-lea Î.Hr., doi chirurgi din Alexandria, Herophilus și Erasistrate, fac primele studii științifice menite să descopere modul de funcționare al anatomiei umane.
Costul contribuției lor la știință poate fi considerat prea mare pentru timpurile moderne (informațiile fiind obținute prin vivisecții umane, pe criminali condamnați). Cu toate acestea Celsus, un scriitor roman al istoriei medicinei, justifică suferința criminalilor prin furnizarea de remedii pentru nevinovați.
Tot în Alexandria este calculată circumferința Pământului. Eratostene, bibliotecarul muzeului din Alexandria, era preocupat de catalogarea stelelor (aproximativ 700 de stele catalogate) și de căutarea numerelor prime. Cu toate acestea, cel mai important proiect al său îl reprezintă calcularea circumferinței Pământului. Chiar dacă la vremea respectivă era extraordinar de greu de calculat, el o aproximează doar cu 15% mai mult, ca având 46.000 de kilometri în timp ce acum știm că ea are aproximativ 40.000 de kilometri.
Ultimul om de știință care a lucrat în Biblioteca din Alexandria a fost Hypatia. După toate povestirile, era o femeie foarte frumoasă și extrem de deșteaptă. În acea perioadă Alexandria se afla sub conducere romană, iar biserica creștină, ce începuse a-și consolida puterea încercând să alunge influențele și cultura păgână, o detesta.
Chiril, arhiepiscopul din Alexandria, o ura considerând-o un simbol al științei, care la acel moment era identificat cu păgânismul. Ea a continuat să publice și să predea până în 415, când un grup de fanatici creștini o linșează. Odată cu moartea ei, dispar și ultimele rămășițe ale măreței Biblioteci din Alexandria, doar câteva copii ale unor cărți au reușit să supraviețuiască în alte biblioteci. Acesta a fost momentul în care cea mai mare parte a descoperirilor, invențiilor și ideilor au dispărut, unele dintre ele fiind redescoperite abia peste 1000 de ani.
Alexandria intră în declin și își pierde statutul de capitală culturală a lumii. Alexandria modernă este doar o umbră a ceea ce a fost cândva.
