Ocelotul (Felis pardalis) este o felină sălbatică, fascinantă și periculoasă, care își duce traiul în pădurile tropicale și subtropicale din America Centrală și de Sud. Deși nu este de dimensiuni mari, acest prădător nocturn este extrem de eficient și poate deveni periculos nu doar pentru alte animale, ci și pentru om. Caracterizat prin blana sa deasă și catifelată, cu pete negre în formă de rozete, ocelotul este un simbol al junglei, dar și o amenințare pentru cei care ajung în calea sa.
Ocelotul (Felis pardalis) face parte din ordinul Carnivora si familia Felidae. Este raspandit in junglele dese din America Centrala si America de Sud, in padurile tropicale si subtropicale. Nu apare deloc in zonele montane inalte si in pampasul din sudul Argentinei.
Caracteristicile fizice și habitatul ocelotului
Aceasta felina are pete sub forma de rozete de culoare neagra pe blana, alcatuind parca un lant pe tot corpul.
Rozetele negre se transforma in pete pe suprafata membrelor si in dungi pe gat si pe cap. Pe partea inferioara a corpului, culoarea de fond este mai deschisa. Blana este deasa, scurta, ca o catifea si are culoarea de fond gri-maro-roscata. Adultul poate atinge lungimea de 50-100 cm, greutatea de 11-16 kg, iar coada ajunge la o lungime de 30-45 cm. Femelele sunt intotdeauna mai mici decat masculii.
Comportamentul de prădător al ocelotului
Ocelotul are un stil de viata tipic felinelor, este solitar, nocturn, se catara foarte des in copaci, se adapteaza usor la diferie habitate, in preerii, mlastini si toate tipurile de padure Cu toate ca talia lui nu este prea insemnata, ocelotul este un dusman cumplit al omului si al tuturor animalelor.
Obisnuieste sa stea ascuns in arbori sau in tufisuri, iar intreaga lui frumusete se desfasoara cand se misca. Este foarte prefacut, siret si setos de sange, adesea provoaca mari batai printre turme, omorand mai multe animale decat are nevoie pentru hrana.
Dieta ocelotului: de la rozătoare mici la animale mari
Se hraneste cu diferite animale de padure, mai ales rozatoare mici, soparle, pasari, lilieci, pesti. De asemenea vaneaza si animale mari: pui de cerb, broaste testoase, furnicari, tatu, maimute.
In perioada de reproducere, la inceputul primaverii, au loc foarte des lupte intre masculi. Femela are o gestatie de 79-85 zile si face de obicei unu sau doi pui. Cand femela iese prima data cu puii provoaca groaza printre proprietarii de turme. Femelele ajung la maturitatea sexuala la varsta de doi ani, iar masculii la varsta de doi ani si jumatate.
Pericolul ocelotului pentru om și animale domestice
Aceste animale erau vanate in numar foarte mare in anii ’60-’70, comertul pe an era de cca. 200 000 de piei. Astazi in cea mai mare parte a arealului sau specia este protejata prin lege, fapt ce a facut ca efectivele in anumite zone sa creasca. Singura problema pentru aceasta specie este doar pierderea habitatului din cauza despaduririlor.
Impactul ocelotului asupra ecosistemului local
Ocelotul joacă un rol important în menținerea echilibrului ecosistemelor locale, controlând populațiile de rozătoare, păsări și alte animale mici. Fiind un prădător eficient, acesta contribuie la prevenirea suprapopulării anumitor specii, asigurând sănătatea generală a mediului în care trăiește. Totuși, acest prădător devine problematic în zonele apropiate de așezările umane, unde atacurile asupra animalelor domestice sau chiar asupra oamenilor au fost documentate.
Video – Ocelotul (Felis pardalis):
