Mamiferele marine precum balenele și delfinii își petrec întreaga viață în apa mărilor și oceanelor. Observarea delfinilor din acvarii și grădinile zoologice, precum și a balenelor și delfinilor din sălbăticie, ne prezintă două metode de bază pentru dormit. Ele fie se odihnesc liniștit în apă, vertical sau orizontal, sau dorm în timp ce înoată încet lângă alte animale. În același timp, delfinii intră într-o formă mai profundă de somn, mai ales pe timpul nopții.
Atunci când mamiferele marine dorm și înoată în același timp, ele se află într-o stare similară cu cea a unui pui de somn. Balenele tinere și delfinii se odihnesc, mănâncă și dorm în timp ce mamele lor înoată trăgându-i după ele.
În aceste momente și mama va dormi în timp ce se mișcă alături de pui. Mai mult decât atât, ea nu se poate opri din înotat pentru primele săptămâni de viață ale unui nou născut. Dacă ea se oprește chiar și pentru un moment, puiul va începe să se scufunde. Puiul nu se naște cu suficientă grăsime corporală pentru a putea pluti ușor.
Mult înotat îl va obosi pe pui, producând astfel un animal slab, sensibil la infecții sau la atac. Delfinii masculi adulți, care în general se deplasează în perechi, deseori înoată încet unii pe lângă alții în timp ce dorm. Femelele și puii călătoresc în grupuri mai mari. Ei se pot odihni în aceeași zonă sau anumite exemplare se pot asocia în perechi pentru a putea dormi în timp ce înot.
În timp ce doarme, delfinul își oprește doar jumătate din creier împreună cu ochiul aflat pe partea opusă. Cealaltă jumătate a creierului rămâne trează dar la un nivel scăzut de vigilență. Această parte este folosită pentru a se păzi de prădători, obstacole și alte animale din jur. De asemenea, semnalează momentul în care trebuie să se ridice la suprafață pentru a respira. După aproximativ două ore, animalul va inversa acest proces, odihnindu-se pe partea activă a creierului și trezind acea parte care doarme.
În general, delfinii dorm noaptea dar numai pentru câteva ore de fiecare dată. Adesea, ei sunt activi noaptea târziu, profitând de acest moment pentru a se hrăni cu pești sau calamar, care atunci ies din adâncuri. Delfinii petrec în medie 33,4% dintr-o zi dormind. Nu este clar dacă aceștia au parte de vise în timpul somnului, REM-ul (o caracteristică a somnului profund) este greu de distins. Cu toate acestea, balenele au fost observate ca având 6 minute de somn REM într-o singură noapte.
Pentru a evita înecul în timpului somnului este esențial ca mamiferele marine să păstreze controlul asupra nării aflate deasupra capului. Nara este un lambou de piele care este gândit pentru a se deschide și închide sub controlul voluntar al animalului. Deși încă este un subiect disputat, cei mai mulți cercetători sunt de părere că pentru a putea respira, un delfin sau o balenă trebuie să fie conștient și alert pentru a-și da seama că nara este la suprafață.
Spre deosebire, oamenii pot respira atunci când dorm. Mecanismele noastre subconștiente au control asupra acestui sistem involuntar.
Alte metode ajută mamiferele marine pentru a-și ține respirația mai mult decât alte tipuri de mamifere. Mamiferele marine pot trage mai mult aer cu fiecare respirație, din moment ce plămânii lor sunt mult mai mari decât cei ai oamenilor.
În plus, ei schimbă mai mult aer cu fiecare inhalare și expirație. Celulele lor roșii transportă și mai mult oxigen. Atunci când se scufundă, sângele mamiferelor marine călătorește doar spre părțile corpului care au nevoie de oxigen, inima, creierul și mușchii folosiți pentru înot. Digestia și orice alte procese trebuie să mai aștepte.
Mai mult decât atât, aceste viețuitoare au o toleranță mai mare pentru dioxidul de carbon. Creierul lor nu le determină o reacție a respirației până când nivelurile de dioxid de carbon sunt mult mai mari decât cele ce pot fi tolerate de oameni.
Aceste mecanisme, parte a răspunsului scufundării mamiferelor marine, sunt adaptări la viața într-un mediu acvatic și ajută în timpul procesului de dormit. Cetaceele reduc numărul gurilor de aer pe care le iau în timpul somnului. Un delfin are o medie între 8 și 12 respirații pe minut atunci când este puțin activ, ce scade la 3-7 respirații pe minut atunci când se odihnește.
Se întâmplă destul de rar ca un mamifer marin să se înece, deoarece acestea nu inhalează atunci când se află sub apă, dar se pot sufoca din cauza lipsei de aer. Faptul că sunt născuți sub apă le poate cauza probleme puilor de balenă sau delfin. Prima atingere a aerului pe piele este cea care declanșează prima respirație. La unele necropsii s-a aflat că acel animal nu a ajuns la suprafață pentru acea primă gură de aer. Aceeași problemă poate apărea atunci când un animal este prins într-o plasă de pescuit.
În cazul în care nu poate ajunge la suprafață sau dacă intră în panică, animalul se poate scufunda mai adânc, acolo unde îi va fi imposibil să respire și se va scufunda și îneca.