Ratonul (Procyon lotor) este un membru al familiei Procyonidae, o familie de animale relativ mici , care au in general corpurile zvelte si cozile lungi. In afara de animalul kinkajou, toate procyonidele au coada dungata si fata cu pete distinctive. Ratonul este un mamifer de marime medie care se gaseste in padurile boreale din America de Nord. La jumatatea secolului 20, acest animal a fost introdus si in Europa, acum gasindu-se in numar destul de mare pe tot continentul.
Ratonul (Procyon lotor) este un mamifer omnivor de mărime medie, nativ pădurilor boreale din America de Nord. Acest animal este cunoscut pentru blana sa distinctivă și adaptările unice care îi permit să prospere într-un climat aspru. De-a lungul timpului, a fost introdus și pe alte continente, dar habitatul său natural rămâne un element cheie în ecologia boreală.
Caracteristicile fizice ale ratonului
Acest animal are lungimea corpului intre 41 si 71 de centimetri si cantareste intre 3.9 si 9 kilograme.
De obicei masculii raton sunt mai mari ca femelele. Pe timpul iernii aceste animale pot cantari aproape dublu fata de cat cantaresc primavara, deoarece stocheaza multa grasime. Acestia au o coada foarte stufoasa care poate masura intre 19.2 si 40.5 centimetri lungime. Acest animal are o fata foarte distinctiva, blana din jurul ochilor lor fiind de culoare neagra, in timp ce blana de pe restul fetei este de culoare alba.
Aceasta seamana putin cu masca unui bandit. Urechile sale sunt usor rotunjite si sunt de culoare alba pe margini. Pe alte parti ale corpului firele de blana, lungi si tepene, care elimina umezeala, sunt de culoare gri. Dedesubtul acelor fire lungi se afla un strat de blana mult mai deasa, care reprezinta 90 % din blana care il acopera. Aceasta blana este responsabila pentru izolarea foarte buna impotriva frigului pe timp de iarna.
Ratonul are labele plantigrade, ceea ce inseamna ca ating pamantul cu toata talpa. Ei pot sta pe labele din spate, in timp ce examineaza obiecte cu labele din fata. Atat labele din fata cat si cele din spate au cate cinci degete. Acestia nu pot alerga repede si nu pot face salturi prea mari, deoarce au picioarele scurte.
Habitatul și adaptările la mediul boreal
Insa ei pot inota cu aproape 7 kilometri pe ora si pot sta in apa timp de cateva ore. Acest animal are labele din fata foarte sensibile. Aceste labe foarte sensibile sunt acoperite de un strat subtire de calus (piele ingrosata ca la bataturi) pentru protectie. El are pe degete, care se termina cu gheare neretractabile, niste fire de par ca niste mustati care il ajuta sa identifice obiecte chiar inainte sa le atinga. Este foarte uimitor faptul ca atunci cand acesta sta in apa rece, acele zone sensibile nu sunt afectate.
Despre raton se crede ca nu vede in culori, totusi ochii sai sunt foarte bine adaptati la observarea culorii verzi. Acesta are simtul auzului foarte bun si poate auzi sunete inalte care au intre 50 si 85 de kHz, cat si sunete facute de viermi sub pamant.
Forma si marimea vizuinelor lor difera in functie de gen (mascul sau femela) cat si de habitat, adultii de obicei avand casa de 2 ori mai mare decat tinerii. Scorburile de stejari batrani sau alti copaci, si crevasele in stanci sunt locurile preferate de acestia pentru a dormi, pe timp de iarna sau pentru a face pui. Daca aceste locuri nu sunt disponibile, acestia folosesc vizuini sapate de alte animale. Ei nu-si fac niciodata casa mai departe de 365 de metri departare de o sursa permananta de apa.
Dieta ratonului în funcție de anotimp
Desi sunt animale nocturne, de obicei acestia sunt activi uneori si in timpul zilei pentru a profita de sursele de hrana. Acestia sunt omnivori si se hranesc cu plante si vertebrate. Primavara si la inceputul verii, dieta lor consta in special in viermi, insecte si alte animale gasite in perioada aceea a anului. La sfarsitul verii si iarna, acestia prefera sa manance fructe si nuci, datorita continutului lor bogat in calorii, care ii ajuta sa-si stocheze grasimea de care au nevoie pe timpul iernii. De asemenea, se hranesc si cu pesti si amfibieni.
Comportament social și organizare în grupuri
Inainte se credea ca aceste animale sunt solitare, insa s-au gasit dovezi ca de fapt ele traiesc impreuna in grupuri de masculi sau femele. Femelele inrudite intre ele impart adesea o zona comuna, intalnindu-se in locurile in care mananca sau dorm. Masculii raton traiesc impreuna in grupuri mici de 4 indivizi pentru a-si mentine pozitia in fata pradatorilor sau a invadatorilor, in special in timpul sezonului de imperechere.
Acestia isi marcheaza teritoriul cu urina, fecale sau secretii ale glandelor anale. Aceste animale pot scoate 13 sunete diferite, dintre care 7 sunt folosite in comunicarea dintre mama si puii sai. Acestia sunt foarte poznasi, dar si foarte inteligenti, iar memoria lor este foarte buna.
Reproducerea și ciclul de viață al ratonului
Sezonul de imperechere are loc din ianuarie pana la jumatatea lui martie. Dupa o perioada de gestatie de 65 de zile, femela da nastere la 2-5 pui. Puii au 9.5 centimetri si cantaresc in jur de 60-75 grame, la nastere. Acestia se nasc orbi si surzi, ochii lor deschizandu-se dupa 21 de zile.
Dupa ce puii ajung la greutatea de 1 kilogram, acestia incep sa exploreze zona de langa vizuina. De la varsta de 6 sau 9 saptamani, acestia incep sa manance mancare solida. Puii sunt crescuti de mama pana cand vine toamna, atunci parasind grupul.
De obicei un raton traieste intre 1 an si 3 ani in salbaticie, dar atat in salbaticie cat si in captivitate acestia pot trai si pana la 16 ani. Accidentele de masina sunt o cauza des intalnita a mortii lor, pradatorii lor principali (rasii, coiotii etc.) nefiind o amenintare foarte mare, mai ales datorita faptului ca acestia au fost exterminati in multe din zonele locuite de acestia. Acest animal nu este clasificat ca fiind in pericol de disparitie sau amenintat.
Ratonul și impactul său asupra ecosistemului
Ratonul joacă un rol important în menținerea echilibrului ecologic în pădurile boreale. Fiind un omnivor oportunist, acesta controlează populațiile de insecte și alte nevertebrate, contribuind astfel la sănătatea ecosistemului. De asemenea, ratonii dispersează semințe prin fecale, ceea ce ajută la regenerarea pădurilor. Cu toate acestea, introducerea lor în alte regiuni, cum ar fi Europa, a dus la un impact negativ asupra ecosistemelor locale, unde au devenit o specie invazivă, afectând biodiversitatea și concurând cu animalele native pentru resurse.
