Suricata este un membru al familiei mangustelor, care se intalneste in zonele din sud-vestul Angolei si din Africa de Sud. Un grup de suricate se numeste “banda” sau “clan”. Suricatele sunt faimoase pentru pozitia adoptata in 2 labe si pentru comportamentul lor social.

Suricatele (Suricata suricatta) sunt mamifere mici din familia mangustelor, cunoscute pentru comportamentul lor social complex și pentru colaborarea exemplară între membrii clanului. Aceste animale trăiesc în zonele deșertice și semiaride din sud-vestul Angolei și Africa de Sud, în special în regiunea deșertului Kalahari.

Caracteristici fizice și adaptări ale suricatelor

Cu o lungime de 25-35 centimetri și o greutate de aproximativ 720-731 grame, suricatele sunt ușor de recunoscut datorită poziției lor caracteristice în două labe, atunci când stau de pază. Habitatul lor cuprinde vizuini elaborate, iar fiecare grup își protejează teritoriul cu vigilență, folosind un sistem de semnale și alerte bine pus la punct.

Suricata are intre 25 si 35 centimetri lungime, fara sa punem la socoteala si lungimea cozii, care are intre 17 si 25 de centimetri lungime. Coada sa, insa, nu este stufoasa ca la celelalte specii de manguste. Coada este lunga si subtire si se ingusteaza la varf, varful fiind de culoare neagra sau rosiatica.

Masculii cantaresc in jur de 731 grame, iar femelele in jur de 720 grame. Cand stau in picioare, pe cele doua labe din spate, suricatele masoara cam 30 de centimetri inaltime. Suricatele sunt mai suple decat celelalte specii de manguste si au botul ascutit. Blana lor este de culoare maro-argintiu si au niste dungi de culoare neagra pe spate, care sunt unice la fiecare suricata in parte.

suricate

Pe partea interioara a corpului, acestea nu au semne de niciun fel, insa abdomenul lor au un petic care este acoperit cu par rar si sub care se vede pielea de culoare neagra de dedesubt. Suricatele folosesc aceasta zona pentru a absorbi caldura cand stau in 2 labe, de obicei in diminetile de dupa noptile friguroase.

Fata suricatei este alba cu cercuri negre in jurul ochilor, care ajuta la devierea razelor solare. Urechile lor au forma de semiluna si se pot inchide atunci cand sapa, pentru a evita patrunderea nisipului in acestea. Spre deosebire de majoritatea mangustelor, suricata are 5 degete in loc de 4, la fiecare laba. Ochii sai sunt situati in fata si, la fel ca si pisicile, au viziune binoculara, o raza periferica mare si perceptia adancimii.

Suricatele isi scot nisipul din ochi clipind. Intre ochi si pleoape se gaseste o membrana translucida, care actioneaza ca un stergator atunci cand aceasta clipeste. Suricata are gheare puternice, non-retractabile, care masoara 2 centimetri. Aceste gheare au forma curbata si sunt folosite la sapatul vizuinilor sub pamant si la sapatul dupa prada. Ocazional suricatele isi folosesc ghearele si cand se catara in copaci.

Habitatul și distribuția suricatelor

Aceste animale traiesc in zone intinse si uscate, savane si tufarisuri. Acestea locuiesc pe tot intinsul Desertului Kalahari in Botswana si Africa de Sud. De obicei isi aleg zonele in care exista suficient sol nisipos pentru ca acestea sa isi poata construi vizuini subterane elaborate.

Aceste habitate complexe au multe tuneluri care conduc la numeroase camere pentru dormit. Suricatele sunt animale diurne si scotocesc dupa mancare numai in timpul zilei. Ca toate celelalte manguste, acestea sunt niste mici vanatori foarte agili. Dieta lor principala consta in insecte ca: carabusi, paianjeni si miriapode. Uneori se hranesc si cu vertebrate mici, oua si radacini.

Organizarea socială și viața în clanuri

Suricatele sunt animale foarte sociabile si traiesc in colonii de 5 pana la 30 de indivizi. Fiind animale atat de sociabile, acestea impart atat toaleta, cat si responsabilitatile parintesti. Fiecare clan are un mascul dominant alfa si o femela dominanta alfa.

Fiecare clan are teritoriul sau pe care cateodata si-l schimba, atunci cand hrana se imputineaza sau daca este alungat de un clan mai puternic. Daca un clan este alungat de altul mai puternic, acesta ori isi va extinde teritoriul in alta zona, ori va astepta pana va deveni indeajuns de puternic pentru a-si recapata teritoriul pierdut.

Strategii de supraviețuire și comportament în fața prădătorilor

Fiecare clan are o “santinela” care pazeste clanul si da alarma celorlati membri ai clanului in caz de pericol. Santinela sta de paza ori pe pamant ori intr-un copac sau tufis. Aceasta pazeste atat sistemul de vizuini cat si ceilalti membri ai clanului cand acestia sapa dupa mancare. Daca observa vreun pericol, santinela scoate un sunet ca un latrat, iar celelalte suricate se ascund repede in vizuini.

Suricatelor le place sa se ingrijeasca una pe alta, si-si culeg parazitii din blana pe care ii mananca, desi acestia nu fac parte din dieta lor. Suricatele stau in doua labe sau chiar in varful degetelor pentru a mirosi vantul si a detecta vulturii care ar putea da tarcoale.

Au vederea excelenta si pot scoate 10 sunete diferite, unul dintre ele fiind cel care da alarma. Suricata este un animal foarte inteligent care prospera in habitatul sau si nu se afla in pericol de disparitie.

suricatee

Reproducerea și îngrijirea puilor la suricate

Femelele nasc 2 sau 4 pui dupa 11 luni de gestatie. Puii se nasc de obicei toamna sau la inceputul iernii. Atat masculul cat si femela au grija de pui. Puii se nasc cu par dar nu au blana completa, iar ochii lor sunt inchisi. La varsta de 4 sau 6 saptamani, puii incep si ei sa sape dupa insecte cu parintii lor, acestia primind in acelasi timp si lapte de la mama lor. La varsta de 6-16 saptamani acestia sunt intarcati si incep sa-si caute singuri hrana.

In aceasta perioada un adult isi ia responsabilitatea sa invete un pui sa sape si sa fie alert la pericole. Suricata atinge maturitatea sexuala la varsta de 10 luni si este considerata adult la 11 luni. Inainte de a pleca sa-si faca un clan al lor, suricatele stau o perioada in clanul vechi. Unii pleaca in grup de 3-4 pentru a-si forma un nou clan mai in siguranta. Suricata traieste intre 12 si 14 ani.

Deoarece suricatele poarta virusul turbarii, acestea au fost vanate si chiar gazate in vizuinile lor, in special in zonele unde reprezinta o amenintare pentru oameni. Totusi asta nu a redus numarul lor foarte mult. Pradatorii suricatelor sunt in principal sacalii, vulturii si soimii. In Africa de Sud, aceste animale afectuoase si timide sunt tinute ca animale de casa.

Adaptările comportamentale ale suricatelor în funcție de sezon

Suricatele își adaptează comportamentul în funcție de anotimp și de resursele disponibile în habitatul lor. În sezonul secetos, când temperaturile devin foarte ridicate, activitățile de căutare a hranei sunt concentrate în orele dimineții și ale serii, când este mai răcoare. Pe măsură ce soarele urcă pe cer, suricatele se retrag în vizuini, protejându-se de căldură și menținându-și temperatura corporală.

În sezonul ploios, atunci când vegetația se înverzește și prada devine mai abundentă, suricatele își extind teritoriul de căutare a hranei, iar activitățile lor sunt mai intense. De asemenea, în această perioadă, femelele alfa încep sezonul de reproducere, iar clanul își consolidează vizuinile pentru a asigura adăpostul necesar puilor.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.