Paleontologii au descoperit o nouă specie de reptile ce seamănă cu un crocodil şi care a înotat în râurile a ceea ce este în momentul de faţă Columbia, în timpul Paleocenului, undeva acum 60 de milioane de ani în urmă. Aceste vietăţi au cutreierat pădurile tropicale antice milioane de ani după ce dinozaurii au dispărut.

Reptila aparţine familiei Dyrosauridae, o familie de reptile ce semănau cu crocodilii, acum dispărută, care a trăit din Cretacicul târziu până în Eocen. Reptila avea un bot scurt iar muşchii maxilarului erau mari şi foarte dezvoltaţi, ceea ce înseamnă că muşcătura sa ar fi fost deosebit de puternică.

Anthracosuchus înseamnă „crocodil de cărbune” iar termenul „balrogus” provine de la numele lui Balrog, o creatură fictivă foarte fioroasă ce locuia în minele din Moria, întâlnită în romanul „Stăpânul Inelelor” scris de J.R.R. Tolkien (numele fiindu-i atribuit datorită faptului că a fost descoperit în interiorul unei mine).

Originare din Africa, aceste reptile ar fi înotat de-a lungul oceanului Atlantic până în America de Sud acum aproximativ 75 de milioane de ani în urmă; este a treia specie de crocodil preistoric descoperită în zona respectivă. Această familie a reuşit să supravieţuiască extincţiei dinozaurilor şi mai mult decât atât, a reuşit să evolueze fiind un prădător capabil.

Noua specie a trăit în ceea ce a fost un mediu de apă dulce, o luncă tropicală extinsă ce era acoperită de junglă deasă şi traversată de o serie de râuri mari ce conduceau spre ceea ce avea să devină Marea Caraibelor. În acea perioadă, America de Sud era o insulă iar o intruziune marină se întindea pe ceea se este acum partea centrală a Boliviei. Tot acest ecosistem era dominat de reptile, între care şi Anthracosuchus balrogus.

Patru specimene de Anthracosuchus balrogus au fost descoperite într-o mină de cărbune în Cerrejon, în nordul Columbiei. Aceste reptile au trăit în ecosistemul Cerrejonului în timpul Paleocenului, când temperaturile erau destul de mari, dar au reuşit să se adapteze şi chiar au ajuns să atingă dimensiuni foarte mari. Aveau undeva la 5 metri lungime şi aproximativ 410 kilograme.

În imaginea de sus putem vedea două dintre cele patru cranii descoperite. Primele două imagini din partea de sus reprezintă craniile privite de sus în jos, iar imaginile din partea de jos sunt vederi ale părţii inferioare a craniilor. Toate fosilele găsite, inclusiv oasele membrelor, dinţii şi solzii au fost excavate dintr-un strat gros de lut ce se afla imediat sub un strat de cărbune din mina Cerrejon.

Citește și:  Beneficiile surprinzătoare ale unui pui de somn după-amiaza

În acelaşi strat mai fusese descoperită şi fosila unui Titanoboa, ceea ce duce la concluzia că aceşti mari crocodili ar fi fost ameninţaţi de şarpele uriaş şi cel mai probabil ar fi dus o luptă strânsă pentru supremaţie. Titanoboa era cel mai mare prădător existent la acea dată (avea undeva la 14,6 metri lungime) şi cel mai probabil ar fi încercat să mănânce orice întâlnea, inclusiv un Anthracosuchus balrogus.

Acea zonă a Columbiei este foarte bogată în fosile ale unor specii până acum neîntâlnite. Alături de fosilele crocodililor şi ale şerpilor gingantici, cercetătorii au mai descoperit şi ţestoase uriaşe ale căror carapace erau extrem de groase. Rămăşiţele carapacelor prezintă semne de deteriorare. Sunt prezente semne de zgârieturi, cel mai probabil realizate de dinţi şi cel puţin un exemplar prezintă urma unei muşcături. Unele urme de muşcături şi zgârieturi corespund profilului dinţilor de Anthracosuchus balrogus, ceea ce sugerează că în dieta crocodilului intrau şi aceste broaşte ţestoase uriaşe.

„Descoperirea acestui crocodil ne poate oferi indicii despre cum unele animale au reuşit să supravieţuiască extincţiei, precum şi altor catastrofe. Faptul că au reuşit să se adapteze atât de bine arată abilitatea crocodililor, ca specie în general, de a depăşi o mulţime de obstacole pentru a putea trăi. Iar din moment ce clima noastră are o tendinţă crescută de încălzire, este important să putem înţelege cum au răspuns animalele în trecut” declară Alex Hastings, un cercetător de la Universitatea Martin Luther Halle-Wittenberg şi autorul principal al unui studiu publicat în revista Biologie Istorică.

Chiar dacă majoritatea oamenilor cred că crocodilii sunt „fosile în viaţă” ce au rămas în mare parte neschimbaţi pe parcursul a 250 de milioane de ani, descoperirea făcută spune o poveste foarte diferită. Ea reuşeşte să prezinte o specie versatilă ce a fost capabilă să supravieţuiască în condiţiile în care majoritatea animalelor preistorice au pierdut lupta cu timpul.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.