Antropologia – stiinta conditiei umane

Antropologia (in limba greaca, “anthropos” inseamna “om” si “logos” – “cuvant”, “discurs”) este o stiinta care studiaza fiinta umana sub toate aspectele – anatomice, fiziologice, culturale (religioase, sociale, psihologice, geografice, lingvistice etc.). Este o ramura a cercetarii care vizeaza dimensiunile tipic umane – limbaj articulat, gandire magica si religioasa, arte, reprezentari spatiale si temporale s.c., realizand studii comparative intre etnii, colectivitati, popoare, diacronic si sincronic.

In secolul al XIX-lea, cele mai importante teorii antropologice au fost formulate de Herbert Spencer, Karl Marx, Edward Burnett Tylor. Spencer, filozof si sociolog britanic, este cel care a avansat conceptul de “darwinism social”, potrivit caruia societatea este definita ca un organism viu, care trece prin mai multe etape, de la stadiul primitiv, cand totul este omogen si simplu, la un stadiu elaborat, caracterizat prin eterogenitate. In zona politicului, opera sa cea mai cunoscuta este “Dreptul de a ignora statul” (1850), in care sustine “statul minimal”, al carui rol trebuie sa se limiteze strict la apararea securitatii interne si externe si care sa slujeasca interesele fiecarui individ pe care il reprezinta.

In domeniul psihologiei, lucrarea “Principiile psihologiei”, in care a definit inteligenta umana ca rezultat exclusiv al interactiunii cu mediul, a starnit vii controverse, la vremea publicarii ei. Karl Marx, istoric, filozof, economist, sociolog german, este cunoscut pentru conceptia materialista asupra istoriei, unul dintre principiile marxiste de baza fiind ca “Istoria umanitatii este istoria luptei de clasa”. Antropologul britanic Tylor defineste cultura ca “un ansamblu complex, incluzand stiintele, credintele, artele, morala, legile, obiceiurile si toate celelalte capacitati umane dobandite in interiorul unei colectivitati”.

Antropologia secolului al XX-lea devine o stiinta extrem de diversificata si specializata, putandu-se identifica mai multe ramuri: antropologia artei, antropologia cognitiva, judiciara, politica, biologica, tehnica etc.

Antropologia religiei

Faptele religioase au oferit, de la inceputuri, una dintre cheile de intelegere a lumii. Operele fundamentale, fara de care acest domeniu nu ar putea fi descifrat in toate nuantele si subtilitatile lui, sunt cele ale lui James George Frazer si Mircea Eliade. Antropologul scotian Frazer, in cele douasprezece volume din “Creanga de aur”, publicate intre 1911 si 1915, este primul care a adunat, intr-o carte, mituri, ritualuri, superstitii, tabuuri, totemuri apartinand aproape tututror culturilor lumii – un extraordinar material documentar menit sa explice profilul spiritual al popoarelor si devenirea lor in istorie.

Ulterior, Mircea Eliade, eseist, mitolog, scriitor de origine romana, care a trait cea mai mare parte a vietii si a publicat la Paris si in Statele Unite ale Americii, este unul dintre fondatorii istoriei moderne a religiilor, prin lucrari precum “Tratat de istoria religiilor”, “Psihologia si istoria religiilor”, “Imagini si simboluri”, “Yoga – Nemurire si libertate”, “Istoria credintelor si a ideilor religioase” etc. Eliade a abordat comparativ diverse culturi si momente din evolutia societatii, plasand mereu, in centrul experientei religioase, notiunea de sacru, si subliniind, constant, ca intoarcerea obsesiva a omului modern spre mituri este o cale de a scapa de “teroarea timpului”. Un alt concept valorificat aproape obsesiv de Eliade este acela de “hierofanie”, insemnand maifestarea sacrului in profan, de care individul poate sa devina constient doar in momentele de revelatie. Nu exista studii de antropologie religioasa care sa ignore contributia celor doua nume ilustre – James George Frazer si Mircea Eliade.

Antropologia artei

Antropologia artei, spre deosebire de istoria artei, isi propune se evidentieze in ce fel creatia artistica, de-a lungul timpului, a modificat si a determinat evolutia comportamentului si a mentalului colectiv si individual. Este, altfel spus, o analiza culturala si simbolica a manifestarilor artistice sub toate formele. Erwin Panofsky, istoric al artelor, evreu nascut in Germania si imigrant in Statele Unite, este primul care, in anii ’20-’30 ai secolului trecut, a dat o definitie cuprinzatoare a antropologiei artei, afirmand ca aceasta (arta) este cea care reflecta capacitatea constienta a omului de a “produce obiecte estetice”, asa cum natura produce fenomene. De la picturile rupestre, pana la cele mai sofisticate forme artistice ale secolului al XX-lea, toate se constituie ca modalitati de cunoastere si de expresie a originalitatii unui popor.

Antropologia lingvistica

Antropologia lingvistica are ca obiect de cercetare relatia dintre limba, modul de gandire  si comportamentul indivizilor, la un moment dat, sau, la scara istoriei, isi propune sa evidentieze, de exemplu, in ce masura o cultura scrisa a fost sau nu superioara unei culturi orale. In anii ’80, asa-numita “ipoteza Sapir-Whorf” (dupa numele antropologilor americani care au formulat-o) afirma ca oamenii percep lumea, in mod diferit, si in functie de limba pe care o vorbesc. Caracterul predominant abstract/concret al unei limbi, timpurile verbelor, modul  de a construi afirmatiile/negatiile, sinonimia, modalitatea de a numi gradele de rudenie, fenomenele etc. ce se constituie in limite pe care nu le putem depasi, sustin adeptii acestei teorii, si care functioneaza la nivelul subconstientului, modelandu-ne un anume tip de comportament. In mod similar, la nivel individual, limbajul limitat/nuantat conditioneaza, pana la un punct, personalitatea, deoarece faciliteaza sau nu manifestarea individului.

Este evident ca, pe masura ce omul modern este tentat sa perceapa si sa anticipeze evolutia speciei umane si a individului, intr-o maniera cat mai nuantata si intr-un context cat mai larg, antropologia va deveni (deja este) un domeniu vast, trans- si inter-disciplinar.