Nu se poate spune cu precizie cand au aparut arcul si sageata, avand in vedere ca materialele din care au fost confectionate se degradau destul de repede si, in timp, urmele au disparut. Totusi, cea mai veche sageata care a fost gasita dateaza din jurul anului 10 800 i.Hr. si a fost descoperita intr-un sit arheologic din partea de nord a Germaniei de astazi, la Stellmoor.

Este, insa, foarte probabil ca arcul, confectionat din crengi de copac indoite, ale caror capete erau legate cu intestine de animale, si sageata, cu varf din cremene, au fost inventate in mai multe locuri din lume, cam in aceeasi perioada, cu peste 20 000 de ani in urma, dupa cum sustin majoritatea specialistilor, fiind deopotriva arma de vanatoare si de razboi.

Arcurile descoperite in mormintele egiptene antice erau facute din lemn de cires sau de mesteacan, iar asirienii, in mileniul al II-lea i.Hr., foloseau lemnul de tisa, cornul si pieile de animale. In epocile urmatoare, s-au impus diverse tipuri de arc, in functie de spatiul geografic, de evolutia civilizatiilor, de caracteristicile acestora.

Evoluția arcului de-a lungul timpului

Arcul asiatic (arcul mongol) este usor de recunoscut, pentru ca are bratele foarte curbate si este, in general, de mici dimensiuni, iar la fiecare capat are cate un distantator pentru coarda, atfel incat tensiunea necesara trimiterii sagetii sa fie mai puternica.

Arcul Asiatc

Arcul amerindienilor (al indienilor din America de Nord) era confectionat din lemn, cu coarda din fibre vegetale prelucrate si presate sau din intestine de lup sau de coiot. Secole de-a randul, chiar si dupa aparitia armelor de foc, arcul cu sageti a ramas arma preferata a indienilor, manuind-o cu mare pricepere. Epoca de glorie a arcului amerindienilor a fost in imprejurarile in care au trebuit sa se apere de colonistii europeni, indienii folosind arcul din galopul cailor, imprevizibil si foarte rapid. Pentru calareti, arcul era de mai mici dimensiuni, in timp ce pentru cei care mergeau pe jos, mai potrivit era un arc mai lung. Priceperea indienilor in manuirea arcului cu sageti se explica si prin faptul ca acest lucru se invata de catre copiii indieni, de la cele mai fragede varste, sub forma unor jocuri « de-a razboiul ».

Arcul amerindienilor

 

Arcul englez traditional ( « Arcul lung »/ «Arcul drept » – Longbow) este modelul specific epocii medievale, un arc foarte puternic, de aproximativ doi metri lungime. Ca arma, Longbow s-a dovedit a fi decisiv in timpul « Razboiului de o suta de ani » (1337-1453), dintre Regatul Englez si cel Francez. Francezii au fost nevoiti sa caute diverse solutii pentru a neutraliza aceasta arma redutabila, a arcasilor englezi (numiti « yeomen), neputandu-i face fata decat cu artileria.

Analizandu-se mai multe arcuri datand din secolul al XVI-lea, descoperite in epava navei « Mary Rose », apartinand flotei regelui Henri al VIII-lea, s-a constatat ca cele mai multe erau din lemn de tisa, cu o lungime de 1,70- 2,10 m, curbura arcului urmand nervurile lemnului, ceea ce ii conferea rezistenta.

Sagetile erau standardizate (70 cm, lungimea medie), grele (60-80g), pentru a avea o mai mare capacitate de perforare, cu ampenajul (cu rol de a asigura stabilitatea si directia) din pene de gasca. Cu un astfel de arc se putea trage pana la 400 de metri distanta. In secolul al XVI-lea, englezii au inlocuit arcul si sageata cu archebuza. Longbow, care face parte, astazi, din patrimoniul valorilor culturale engleze, se utilizeaza in tirul sportiv.

Arcul Englez traditional

Arcul african se pare ca a marcat fundamental evolutia civilizatiilor de pe acest continent. In 2010, pe coasta de est a Africii de Sud, s-au descoperit varfuri de sageti vechi de peste 60 000 de ani, ceea ce ar putea schimba datele cunoscute pana acum, care legau aparitia arcului cu sageti de o perioada mai tarzie. Analiza microscopica arata ca varfurile ascutite ale sagetilor erau lipite cu rasini vegetale, insemnand ca oamenii epocii respective erau capabili sa produca ustensile din diverse materiale, sa le asambleze, adica sa gandeasca intr-un mod asemanator omului de astazi.

Este inca un argument pentru faptul ca tot mai multi istorici, arheologi, antropologi au inceput sa revizuiasca datele despre inceputurile civilizatiei umane, considerand Africa « leaganul » primelor « tehnologii ».

Arc African

Arcul japonez traditional (Yumi) este diferit de toate celelalte tipuri, este foarte mare (peste doi metri), extrem de simplu, cu pozitionarea sagetii pe dreapta arcului si in partea inferioara (nu la mijloc), iar in momentul lansarii acesteia, coarda atinge antebratul stang. Materialul traditional utilizat pentru confectionarea arcului este bambusul.

Arcul japonez traditional Yumi

In prezent, dupa modelul arcurilor clasice, au aparut nenumarate variante moderne, imbunatatite, din materiale fiabile (fibra de sticla, de carbon, lemn laminat), care sa ofere pasionatilor acestui sport (tirul cu arcul) mai multa precizie – Arcul Recurve (utilizat si la Jocurile Olimpice), derivat din arcul englezesc Longbow, demontabil, cu sau fara vizor, cu stabilizator, Arcul Compound, cu scripeti, brevetat in 1969, in SUA, considerat a fi, la ora actuala, nu numai cel mai sofisticat, dar si cel mai performant, solicitand mai putin efort din partea arcasului si cu o viteza de zbor a sagetii care poate sa atinga 90m/s.

Arc Jocuri Olimpice

Sportivii de performanta sau cei pasionati de acest sport doar ca agrement pot sa se antreneze pentru diverse probe, precum trasul cu arcul la tinta, pe distante variabile, in functie de varsta, tirul de camp (cu tinte pe teren accidentat, simuland vanatoarea), tir la distanta (cine trage mai departe), tir cu arcul la prajina (cu tinte asezate circular) etc.

SONY DSC

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.