Arta digitala s-a dezvoltat ca un gen artistic distinct la inceputul anilor 1980 si cuprinde creatii dintre cele mai diverse, realizate cu ajutorul limbajului informatic. Acestea sunt rezultatul interactiunii dintre spiritul imaginativ al artistului si infinitele posibilitati tehnice ale interfetei electronice. Asa cum in arta traditionala exista nenumarate forme de expresie, si in cazul artei digitale (Net-art) s-au dezvoltat si manifestat concepte precum “arta generativa”, “arta interactiva”, “arta virtuala” etc.

Jeffrey Shaw – Legible City

Unul dintre promotorii artei virtuale este Jeffrey Shaw, un artist australian, care, in anii ’90, a atras atentia cu “Legible City”, o creatie virtuala, prin care “vizitatorul” este invitat sa parcurga, simuland mersul pe bicicleta,  un “oras” in care cladirile sunt facute din carti, cuvinte si fraze, refacand constructii celebre, din intreaga lume, cu informatii importante referitoare la acestea – New York-ul, Manhattan-ul, vechiul oras Amsterdam etc. Imaginea este proiectata pe un imens monitor, dar, spre deosebire de imaginea cinematografica, de exemplu, in acest caz, interactiv, privitorul este cel care hotaraste in ce sens sa schimbe decorul.

Christa Sommerer si Laurent Mignonneau – Interactive Plant Growing

Interactive Plant Growing

Un alt experiment remarcabil de arta digitala apartine austriecilor Christa Sommerer si Laurent Mignonneau care au creat spatii cu potential simbolic, pe teme diferite (Interactive Plant Growing, Transplant, Intro Act), care pun laolalta, intr-o opera de arta, elemente reale – plante, oameni, obiecte diverse  – intre care sunt plasate imagini 2D, 3D, dinamice, care redau cresterea accelerata a unei plante, miscarea unui curs de apa, efecte de lumina s.a.m.d. Cel care parcurge un astfel de spatiu are o senzatie accentuata de participare la miracolul naturii, redat virtual, ceea ce creeaza emotie, mai mult, poate,  decat cea incercata in fata unui tablou (static).

Char Davies – Osmoza

Osmoza de Char Davies

Char Davies, intr-o creatie virtuala intitulata “Osmoza”, il pune pe spectator in ipostaza de a intra in universul imaginar si de a-l descoperi printr-o casca stereoscopica, sensibila la ritmul respiratiei.

Citește și:  Îți place Dune, vezi ce alte carți SF merită citite

Maurice Benayoun

Maurice Benayoun, artist si teoretician al artei, a realizat, in 1995, o “instalatie” de tele-virtualitate intercontinentala, conectand Centrul Cultural Pompidou, din Paris, si Muzeul de Arta Contemporana, din Montreal, cu titlul “Tunel pe sub Atlantic”, care a facut posibila asocierea virtuala a imaginilor din cele doua muzee, la care s-au adaugat insertii video, muzica, proiectii 3D etc., intr-un spectacol viziual si auditiv absolut inconfundabil.

In arta interactiva, publicul si sistemele informatice creeaza impreuna o opera irepetabila. De exemplu, in 1999, la Saint Amand Les Eaux, in Franta, publicul s-a putut bucura, pentru prima data, de efectele sonore ale unui cub, cu latura de trei metri, pe care erau desenate, in aluminiu, diverse litere sau alte forme simbolice, asociate, fiecare, unor melodii, sunete din natura, vocalize, care se declansau la cea mai usoara atingere, putandu-se armoniza, intr-o melodie nemaiauzita pana atunci, gratie unei programari muzicale sofisticate.

In ultimii zece ani, formele de manifestare ale artei digitale au explodat, avand in vedere si impactul urias asupra publicului, dar si posibilitatile de creatie, practic, nelimitate. Au loc anual, nenumarate festivaluri, expozitii, spectacole workshop-uri, ateliere, concursuri, in afara inepuizabilei resurse care este Internet-ul.

Multi se intreaba daca suportul electronic al acestei forme de arta o legitimeaza sa apartina unui domeniu definit, traditional ,ca fiind profund afectiv, subiectiv si material. Raspunsul, evident, nu poate sa ignore faptul ca, in decursul timpului, fiecare epoca s-a individualizat prin viziuni, tehnici, mesaje artistice care au dat nota distinctiva a perioadei respective.

Poate ca epoca post-postmoderna este a artei digitale, existand nenumarate argumente in favoarea acesteia: este o arta “deschisa” (si ca realizare si ca interpretare, din partea receptorilor), totala, tinde spre performanta, exploateaza la maximum disponibilitatea ludica si a artistului si a publicului, are un mare grad de imprevizibilitate, este dinamica. Dezavantajul este ca multe dintre realizarile ei apartin doar momentului de gratie in care se produc.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.