Groenlanda – între realitate, legendă şi interese geostrategice. Noul “tărâm al făgăduinţei”?

Groenlanda, al cărei nume (dat de vikingi) înseamnă, paradoxal, “Țara Verde”, un teritoriu mult timp marginalizat, “uitat”, perceput ca inaccesibil şi ostil, din pricina zăpezilor veşnice, a intrat, în această perioadă, în centrul atenţiei şi preocupărilor la nivel global. Potențialul geologic extrem de valoros pentru resurse minerale critice – de la pământuri rare, grafit, metale critice, până la hidrocarburi – plasează, astăzi, Groenlanda în prim-planul unei goane geopolitice pentru materii prime esențiale în secolul al XXI-lea.

Groenlanda – câteva repere geografice, istorice, culturale

Groenlanda este una dintre cele mai fascinante regiuni ale planetei, remarcabilă prin dimensiuni (este cea mai mare insulă din lume, cu o suprafaţă de aproximativ 2.166.000 km²), climă extremă și importanță geografică, istorică și geopolitică. Este, de asemenea, locul unde se află punctul de uscat cel mai nordic din lume – Insula Kaffeklubben („Insula Cafe-clubului„), primul care a ajuns aici fiind exploratorul danez Lauge Koch, cel care i-a şi dat acest nume după un club de cafea dintr-un muzeu de mineralogie din capitala Danemarcei, Copenhaga.

Denumirea “Groenlanda”, care înseamnă “Țara Verde”, i-a fost dată, în secolul al X-lea, de către Erik Thorvaldsson, supranumit “Erik cel Roşu” (poreclit aşa din pricina culorii părului şi a bărbii), un explorator nordic, născut în Norvegia, exilat timp de trei ani în Islanda, vreme în care a cutreierat ţinuturile misterioase ale Groenlandei, unde a şi fondat prima aşezare europeană. Evident, Groenlanda nu este şi nu a fost o “Țară Verde”, dar Erik cel Roşu a folosit o astfel de denumire strategic, pentru a atrage colonişti în zona fiordurilor mai fertile din sudul insulei, aşa cum se poate deduce din legendele islandeze.

Pe la mijlocul secolului al XV-lea, coloniile din sud au dispărut însă, probabil din cauza schimbărilor climatice, a extinderii gheţarilor (Mica Eră Glaciară), dar şi din pricina conflictului cu poporul Thule, strămoșii inuiților (eschimoşilor), care au migrat din Canada şi s-au stabilit pe insulă în jurul anului 1200.

Aşezare, relief, climă

Groenlanda este situată în nord-estul Americii de Nord, între Oceanul Arctic și Oceanul Atlantic de Nord, la nord-est de Canada și la nord-vest de Islanda. Deși este asociată politic cu Europa, din punct de vedere geografic aparține Americii de Nord.

Aproximativ 80% din teritoriul insulei este acoperit de gheață – calota glaciară groenlandeză, a doua ca mărime din lume, după Antarctica, cu grosimi de peste 3 000 de metri în centru, cu ghețari activi, care se varsă în mare, munți stâncoși pe coastă, fiorduri adânci și spectaculoase.

Clima este polară și subpolară, cu ierni foarte lungi și reci (−30°C sau mai puțin în interior), veri scurte și răcoroase (0 – 10° C pe coastă) şi fenomene specifice, precum Soarele de la miezul nopții (vara) şi noaptea polară (iarna).

Soarele de la miezul nopții este un fenomen spectaculos, specific regiunilor polare, generat de înclinarea axei Pământului, în lunile de vară (mai, iunie, iulie), când soarele rămâne vizibil pe cer chiar şi luni de zile, fără să apună, oferind lumină caldă şi constantă. Noaptea polară este fenomenul invers – soarele nu răsare deloc (zile, chiar luni), întunericul alternând cu perioade de crepuscul, perioade în care aurorele boreale devin foarte vizibile.

Populație și așezări

Pe această cea mai mare insulă din lume, de peste 2 milioane de kilometri pătraţi, trăieşte (în regiunile de coastă, interiorul fiind aproape nelocuit) o populaţie de numai 56 000 de locuitori – majoritatea inuiţi (populaţia “Kalaallit”), alături de danezi.

Capitala este la Nuuk (în limba inuiţilor, “Cap geografic”, în daneză, “Godthåb”- “Speranţă bună”), cu o populaţie de circa 19 800 de locuitori. Oraşul a fost fondat de un misionar norvegian, de confesiune luterană, supranumit “Apostolul Groenlandei”, Hans Egede. Alte oraşe importante sunt Sisimiut, Ilulissat, Qaqortoq, Kangerlussuaq (acesta din urmă, singurul care nu se află pe coastă, ci într-un fiord, punct de plecare pentru celebrul “Traseu al Cercului Arctic). Locuinţele sunt extrem de pitoreşti – mici şi vopsite în culori vii, în contrast cu peisajul dominat de albul zăpezii.

Nu există drumuri intre oraşe, legătura făcându-se exclusiv cu bărcile (aici a fost inventat “caiacul”/ “quajaq”, construit pe măsura celui care-l foloseşte), cu săniile trase de câini (câinii de sanie groenlandezi, singura rasă permisă la nord de Cercul Arctic) sau cu elicopterul. Pe uscat, cel mai lung drum are 35 de kilometri, între o staţie de cercetare (Kellyville), până la calota glaciară a insulei, drum construit de Compania Volkswagen, pentru testarea maşinilor în condiţii de temperatură foarte aspre.

Pe această insulă se află şi cel mai mare Parc Naţional din lume, înfiinţat în 1974, un veritabil sanctuar pentru fauna arctică şi care nu poate fi vizitat decât cu permisiunea guvernului groenlandez.

Limba şi cultura groenlandezilor

Limba oficială este groenlandeza (kalaallisut), dar şi daneza este larg vorbită, iar engleza este tot mai răspândită.

Cultura groenlandeză este profund influențată de tradițiile inuiților, de ocupaţiile de bază, vânătoarea şi pescuitul. Arta tradițională este reprezentată de sculpturi în os, fildeș, piatră. Locuitorii au, de asemenea, muzică şi dansuri specifice, toate bazate pe un puternic sentiment de comunitate, în pofida unei oarecare modernizări şi dezvoltări a turismului, in ultimul timp.

O carte excepţională (publicată în 1935) despre lumea inuiţilor, cu obiceiurile, tradiţiile, modul lor de viaţă, este “Aventura arctica” (tradusă şi în româneşte), de Peter Freuchen, antropolog, explorator şi jurnalist danez.

Groenlanda – statutul politic actual

Geografic, Groenlanda face parte din America de Nord, fiind situată foarte aproape de coasta canadiană, dar, ca statut politic, este un teritoriu autonom (Self-Government) în cadrul Regatului Danemarcei, cu autoguvernare extinsă din 2009. Are Parlament propriu, compus din 31 de membri aleşi şi Prim-Ministru, care gestionează resursele naturale, economia, educaţia, sănătatea. Danemarca are ca responsabilităţi politica externă şi apărarea.

Groenlanda – noul “tărâm al făgăduinţei”?

Groenlanda se află, în prezent, în atenţia marilor puteri globale (SUA, Rusia, China), devenind un fel de nou “tărâm al făgăduinţei”, pentru potențialul său geologic extrem de valoros (pământuri rare, uraniu, fier etc.), vitale atât pentru economia verde, pentru dezvoltarea diverselor tehnologii, cât și pentru securitatea industrială și militară. Cu toate acestea, exploatarea resurselor este încă în stadii incipiente și înfruntă numeroase provocări politice, economice și de mediu.

Resurse minerale cheie în Groenlanda

Groenlanda este un teritoriu extrem de bogat în pământuri rare (Rare Earth Elements – REE) – un grup de 17 elemente chimice – metale moi, alb-argintii, lucioase, esențiale pentru tehnologii moderne, precum smartphone-uri, lasere, hard disk-uri, dizpozitive medicale, afișaje, magneţi pentru motoare electrice (de exemplu, neodim, praseodim), componente critice în electronice, turbine eoliene, sisteme de apărare, baterii și alte aplicații de înaltă performanță.

Se numesc “pământuri rare” nu pentru că sunt “rare” din punct de vedere geologic, ci pentru că rareori este vorba de zăcăminte concentrate, acestea găsindu-se în compuşi (nu ca metale pure), ceea face ca exploatarea lor să fie dificilă şi foarte costisitoare.

Groenlanda are resurse semnificative de pământuri rare (25 din cele 34 de materii prime critice identificate de Comisia Europeană), unele estimări sugerând că pot exista depozite mari, comparabile cu cele ale SUA, după topirea gheții și după noi cartografieri geologice.

Unul dintre cele mai cunoscute zăcăminte este cel de la Kvanefjeld, în sudul insulei, care conține în principal oxizi de pământuri rare, uraniu și zinc asociat. Acest zăcământ a făcut ca Groenlanda să fie una dintre regiunile cu potențial semnificativ de REE la nivel mondial.

Pe lângă pământurile rare, Groenlanda are numeroase alte resurse considerate critice – grafit, important pentru bateriile litiu-ion (Proiectul Amitsoq, din vestul Groenlandei, cu roci foarte vechi, de 3-4 miliarde de ani, proiect deja aprobat printr-o licență de exploatare de 30 de ani), aur, cupru, nichel, molibden, anortozit (utilizat industrial, exploatat deja, dar la scară limitată).

Există estimări şi în privinţa resurselor de petrol și gaze naturale, în bazinul continental al Groenlandei (miliarde de barili echivalent petrol), dar explorarea și exploatarea acestora au fost oprite prin lege, în 2021, din motive de mediu și sociale.

De ce resursele Groenlandei suscită interes global?

În prezent, China domină producția și rafinarea globală de “pământuri rare” și de alte minerale critice, iar interesul arătat de această ţară faţă de unele proiecte miniere din Groenlanda a crescut îngrijorările ţărilor occidentale legate de dependența de lanțurile de aprovizionare chineze. Pentru SUA, UE și alte economii occidentale, Groenlanda oferă o sursă alternativă, pe termen lung şi mai de “încredere”.

Statele Unite consideră Groenlanda strategică pentru reducerea dependenței de furnizori străini, pentru securitate geopolitică în Arctica, încercând, în acest sens, să influențeze și să încurajeze proiectele miniere şi cooperarea cu diverse companii occidentale.

Rusia, pe de altă parte, încearcă să-şi consolideze prezența militară și economică în Arctica, ceea ce face competiția din regiune, pentru resurse, și mai intensă.

În plus, frumuseţea naturală, spectaculoasă şi neîmblânzită a Groenlandei, tradiţiile, modul de viaţă al localnicilor reprezintă un alt uriaş potenţial pentru dezvoltarea turismului, care, adăugat “pământurilor rare”, ar putea finanţa calea acestei insule către independenţă deplină, numai că gestionarea acestor resurse este dificilă şi costisitoare, imposibil de susţinut de populaţia bastinasă, ca şi costurile pentru protejarea mediului şi pentru a face faţă schimbărilor climatice.

Deocamdată, dincolo de intenţii, interese, strategii geopolitice, saga Groenlandei, “Țara soarelui de la miezul nopţii”, continuă în solitudinea tărâmului alb şi îngheţat, viaţa inuiţilor din aceste locuri respectând principiile pe care le-au deprins si păstrat de-a lungul veacurilor – să nu-şi piardă firea, să facă ceea ce trebuie făcut, să evite ceea ce trebuie evitat, să urmeze ceea ce este de urmat.