Balena cu cocoasa (Megaptera novaeangliae) are un areal de raspandire foarte larg, in oceanele din intreaga lume, cu exceptia Oceanului Antarctic si Arctic. Numele de Megaptera vine din limba greaca (,,mega” – imens si ,,ptera” – aripa) si are legatura cu dimensiunile foarte mari ale inotatoarelor laterale.
Balena cu cocoașă este ușor de recunoscut datorită înotătoarelor laterale foarte lungi și coloritului distinct. În ciuda dimensiunilor impresionante, această balenă este agilă și capabilă să realizeze salturi spectaculoase din apă.
Caracteristicile fizice ale balenei cu cocoașă
Ca aspect general aceasta balena impresioneaza prin forma corpului si coloritul sau. Are dimensiuni foarte mari, poate ajunge la lungimea corpului de 13-14 m si greutatea medie de 25-30 tone. Femela este intotdeauna mai mica decat masculul. Coloritul este cenusiu-inchis, sau negru pe partea dorsala si partile laterale, negru cu pete albe pe partea ventrala si in zona gatului.
Capul este mare si lat, pe gat prezinta 14-22 santuri sau pliuri longitudinale, relativ late. Deasupra botului are 3-5 raduri de ridicaturi de piele care au forma unor negi. Exista si exemplare care prezinta in aceasta zona o umflatura cu aspect de cocoasa.
Are inotatoarele laterale negre, cu pete albe deasupra si dedesubt, foarte lungi, care masoara o treime din lungimea corpului, iar pe margini prezinta cate 10 proeminente foarte bine vizibile. In partea posterioara a corpului apare inotatoarea dorsala care este inalta de pana la 35 cm, robusta si musculoasa. Inotatoarea codala are o pozitie orizontala, este foarte mare si are marginea posterioara cu aspect neregulat, culoarea ei este pe partea de deasupra la fel cu a spatelui si pe partea de dedesubt la fel cu a abdomenului.
Cand expira balena cu cocoasa expulzeaza un jet de apa la o inaltime medie de 3 m. Pe falca de sus, mai exact pe ambele parti ale maxilarului superior prezinta 270-400 de placi cornoase cu franjuri dure, cafenii, numite fanoane, care au o culoarea deschisa, albicioasa. De asemenea pe cerul gurii are doua santuri longitudinale asemanatoare celor care apar in zona gatului.
Migrațiile spectaculoase și comportamentul de hrănire
Aceasta specie de balene migreaza sezonier la schimbarea anotimpurilor. Cand se termina toamna pornesc spre sud intai femelele cu puii, apoi la scurt timp vin si masculii si femelele care nu au pui. La sfarsitul iernii are loc migratia inapoi. De asemenea la aceste balene apare si o migratie locala, cand ele pleaca in cautarea hranei.
In rest se poate spune ca balenele cu cocoasa sunt animale de coasta. Ele pornesc in larg doar pentru a migra sau pentru a-si cauta hrana, unele grupuri se intorc in aceleasi ape in fiecare an, altele isi schimba locurile, nu au un teritoriu bine delimitat.
Desi are corpul imens, balena cu cocoasa este in acelasi timp foarte atletica, poate realiza salturi ample, sarind complet din apa, ea genereaza suficienta forta ascendenta cu coada pentru a ridica greutatea sa de peste 20 de tone. De asemenea se rasuceste in aer si apoi cade pe spate producand un zgomot asurzitor. Unii considera acest comportament ca fiind un mod de a alina iritatiile produse de parazitii de pe piele, altii cred ca e un mod de a provoca unde sonore puternice.
Hrana ei consta din bancuri de pesti, crustacee si moluste cefalopode.
Prefera in special krillul, scrumbia, codul, capelinul, heringul si sardinele. Poate manca o singura data pana la 500-600 kg de peste si are diferite metode de a-si aduna hrana. Intra cu gura larg deschisa in bancul de pesti, inghite o cantitate mare de apa si pesti, apa este evacuata printre fanoane si doar pestii raman blocati in gura, apoi acestia sunt inghititi.
Sunetele balenei cu cocoașă și comunicarea între indivizi
Uneori balenele merg in cautarea prazii in grup, izbesc cu inotatoarele in apa si creeaza un cerc de spuma din care pestii nu reusesc sa se salveze. Astfel prinsi ca intr-o capacana ei sunt inghititi de balene. Alteori balenele scot bule de aer pe nas, care sperie pestii, ii inconjoara in cerc si apoi ii inghit mai usor. De asemenea isi folosesc si coada, cu care lovesc apa si ametesc pestii.
Aceste balene nu formeaza grupuri stabile. Ele se hranesc separat cat si in grupuri formate din putini indivizi. Singura relatie stabila este cea dintre mama si pui, care se bazeaza pe afectiune. Cand migreaza sau in perioada de imperechere apar grupuri de 2-15 indivizi care calatoresc impreuna. Masculii sunt destul de agresivi intre ei, doar cei singuratici sunt mai calmi. Au obiceiul sa scoata sunete lungi de aproximativ 10-20 de minute, care sunt repetate timp de cateva ore sau uneori si cateva zile.
Reproducerea și îngrijirea puilor la balena cu cocoașă
Femelele cu pui sunt excortate de cate un mascul, care canta mai des decat ceilalti dar care oricand poate fi alungat de un alt mascul, care doreste sa-i ia locul. Femelele scot si ele diverse sunete dar mult mai scurte. Prin aceste cantece balenele cu cocoasa se alunga sau se atrag intre ele, anunta prezenta altor balene, dar sunt si un mijloc prin care isi tradeaza fata de zoologi traseul de migratie, desi probabil nu isi doresc acest lucru.
In perioada de imperechere masculul si femela inoata unul alaturi de altul, se lovesc cu coada, isi ating inotatoarele laterale si se ridica incet spre suprafata apei cu abdomenele lipite. Dupa o perioada de gestatie de 11 luni, femela naste un singur pui, desi in placenta sa se pot dezvolta si doi.
La nastere puiul are o lungime de 4,5 m si cantareste 700-2000 kg. Acesta este alaptat de mama pana la 11 luni, apoi este intarcat cand deja are o lungime de 8-9 m si o greutate de 9 tone. Puii sunt ingrijiti doar de femele, sunt alaptati dar si ridicati de acestea la suprafata ca sa respire. Ei ajung la maturitatea sexuala la varsta de 5-6 ani.
Speranta de viata la balena cu cocoasa este de 40-50 de ani. Balena cu cocoasa face parte din ordinul Cetacea, familia Balaenopteridae. Aceasta specie este clasata pe Lista rosie a IUCN ca fiind vulnerabila, deoarece numarul de exemplare a scazut foarte mult in ultimii ani, ele fiind distruse de vanatorii de balene.
Impactul activităților umane și conservarea balenei cu cocoașă
Populația balenelor cu cocoașă a scăzut dramatic în secolul XX din cauza vânătorii excesive, care a redus numărul de exemplare la doar câteva mii. Deși vânătoarea comercială este interzisă astăzi, balenele rămân vulnerabile la coliziunile cu navele, poluarea apei și zgomotul submarin produs de activitățile umane.
Aceste zgomote interferează cu comunicarea balenelor, afectându-le abilitatea de a naviga și de a găsi hrană. Programele internaționale de protecție, precum și sanctuarele marine, au ajutat la creșterea populației, iar balena cu cocoașă este acum clasificată ca fiind o specie în recuperare.
Video – Balena cu cocoasa (Megaptera novaeangliae):
