Bandicotul cu nasul lung este un mamifar marsupial raspandit in regiunile cu pajisti intinse si campii inierbate din Australia si Tasmania. Nu apare deloc in zone montane si destul de rar in peisajul impadurit de la altitudini mici. Daca ajunge in apropierea zonelor rurale se ascunde in conductele de canalizare sau in rugii de mure.
Fiind un prădător oportunist, bandicotul cu nasul lung are o dietă variată, iar agilitatea sa îl ajută să scape de prădători. Descoperă mai multe despre această specie fascinantă și adaptările sale incredibile.
Numele sau de bandicot se traduce prin ,,porc-sobolan” in limba populatiei Telugu. Acest nume a fost ales de exploratorul Bass in anul 1799 care a confundat astfel de animale cu Bandicota indica – rozatoarele din Sri Lanka si India.
Caracteristicile fizice ale bandicotului cu nasul lung
Un exemplar adult are lungimea corpului de 20-42 cm, lungimea cozii de 7-17 cm si greutatea de cel mult 550 g.
Corpul sau este acoperit de fire de par scurte si aspre care formeaza o blana deasa, de culoare cafenie cu nuante portocalii, cenusii sau galbui-cafenii. La unele exemplare apar dungi de culoare deschisa pe spate si in zona soldurilor. Capul este alungit, botul lung si ascutit, iar dintii incisivi bine ascutiti.
De o parte si de alta a botului, pe buza superioara, apar cateva perechi de vibrize lungi si sensibile, care ii amplifica simturile, il ajuta in cautarea hranei. Urechile sunt destul de mari si ascutite, acoperite cu firisoare scurte de par. Ochii sunt expresivi, ca doua margele rotunde, mari si negre.
Dieta și comportamentul în sălbăticie
Picioarele sunt scurte, dar au degetele prevazute cu gheare lungi si ascutite. Cu ajutorul lor isi sapa culcusul in sol sau rascoleste pamantul pentru a gasi larve de insecte, rame, viermi si alte mici vietuitoare. Mananca si melci, insecte, soareci, soparle si plante.
Bandicotul cu nasul lung este un animal fricos, care in caz de pericol se ascunde rapid in vizuina sapata in sol sau pamant, a carei intrare o camufleaza cu iarba si vreascuri. Cand doarme are obiceiul sa sforaie foarte tare, ceea ce ii tradeaza ascunzatoarea.
Are capacitatea de a alerga cu viteza mare pe cele patru picioare, de a face salturi si de a-si schimba brusc directia de mers chiar si atunci cand ruleaza rapid in galop. Cei mai mari dusmani ai sai sunt cainii dingo, vulpile, serpii si pasarile de prada.
Reproducerea și dezvoltarea puilor
In perioada de imperechere masculul si femela traiesc in perechi, in rest apar mai mult individual. Nu exista un anumit sezon in care aceste animale se imperecheaza, acest lucru se poate intampla oricand in timpul anului.
Femela are o perioada de gestatie foarte scurta, doar de 11 zile, apoi face doi pana la cinci pui. Acestia sunt orbi, golasi si neajutorati la nastere, femela este cea care are grija de ei, ii alapteaza la cele 4 perechi de mamele din sacul marsupial.
Puii cresc foarte repede, la 6 saptamani au corpul acoperit cu blana, la 6-7 saptamani incep sa vada, iar la 8 saptamani deja parasesc marsupiul si incep sa consume hrana solida ca si adultii. Masculii ajung la maturitatea sexuala la varsta de 4-5 luni, iar femelele mai repede, la aproximativ 3 luni.
Bandicotul cu nasul lung are denumirea stiintifica de Perameles nasuta, face parte din ordinul Peramelemorphia, familia Peramelidae si nu este o specie pe cale de disparitie. Speranta de viata la acest animal marsupial este de aproximativ 2-3 ani.
Rolul ecologic al bandicotului cu nasul lung
Bandicotul cu nasul lung are un impact semnificativ asupra ecosistemelor ierboase din Australia. Prin săparea pământului în căutare de hrană, acest marsupial contribuie la aerarea solului și la îmbunătățirea calității acestuia.
De asemenea, bandicotul ajută la dispersarea semințelor, fiind un element esențial pentru regenerarea vegetației. Studiile arată că activitatea sa de săpare poate schimba structura solului, favorizând creșterea plantelor native. Acest rol ecologic face din bandicot o specie importantă pentru sănătatea ecosistemelor australiene.
Amenințări și măsuri de conservare
Deși bandicotul cu nasul lung nu este în prezent o specie pe cale de dispariție, schimbările aduse de activitățile umane reprezintă o amenințare în creștere. Defrișările, extinderea zonelor agricole și introducerea prădătorilor, precum vulpile și pisicile sălbatice, reduc habitatele disponibile și cresc riscul de atac asupra acestor marsupiale.
Pentru a proteja această specie, organizațiile de conservare implementează programe de reabilitare a habitatelor și de control al prădătorilor invazivi. Proiectele de educare a comunităților locale sunt esențiale pentru reducerea conflictelor dintre oameni și aceste mamifere sensibile.
Video – Bandicotul cu nasul lung (Perameles nasuta):
