Biserica Sfântul Silvestru este o biserică ortodoxă din Bucureşti, situată pe strada Silvestru. Poartă două hramuri: „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Silvestru, Episcopul Romei”. Biserica este renumită pentru faptul că părintele Galeriu a slujit în ea din anul 1974 şi până în 2003, când a murit, dar şi pentru că deţine câteva fragmente din moaştele Sfântului Silvestru, aduse în anul 2002 de către Patriarhul Teoctist.

Actuala Biserică Sfântul Silvestru datează din anul 1907, însă o primă biserică a fost construită undeva în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, conform pisaniei. Această biserică se află în mahalaua Silvestrului şi a fost ctitorită de jupânul Pârvu şi jupâneasa Stanca. În anul 1802, un cutremur puternic a lovit Bucureştiul, iar biserica a fost grav avariată – a fost însă reparată de nepoata jupânesei Stanca. Nu a rezistat prea mulţi ani, că a fost dărâmată de cutremurul din 1838 şi apoi reconstruită de Ilie Dimitrie, ajutat de fraţii săi şi alţi credincioşi. Noua biserică a fost sfinţită în anul 1839, iar din această perioadă datează catapeteasma şi turnul-clopotniță. În perioada 1904 – 1907, biserica fraţilor Dimitrie a fost reclădită şi mărită, rezultatul fiind Biserica Sfântul Silvestru de astăzi. Proiectul i-a aparţinut arhitectului Costin Petrescu, iar unele piese de moblier, cu efigia bisericii, încă pot fi văzute în lăcaşul religios.

Biserica impresionează atât prin exteriorul ei, cât şi prin interior. Dimensiunile ei nu sunt chiar modeste, edificiul având o lungime de 25 de metri. Biserica se remarcă imediat prin turlele pronaosului, care au fost realizate după modelul turlelor de la Mănăstirea Curtea de Argeş. Pronaosul a fost extins în anul 1904, cuprinzând astfel şi mormintele primilor ctitori. Naosul are deasupra turla principală. Lângă biserică, se află alte două morminte, al preotului Gh. Georgescu-Silvestru şi al părintelui Constantin Galeriu. Părintele Galeriu a fost un important duhovnic ortodox, iar mormântul său iese în evidenţă prin crucea brâncovenească, sculptată în piatră de Dobrogea.

În ceea ce priveşte interiorul, Biserica Sfântul Silvestru este împărţită în pridvor deschis, pronaos, naos şi altar. Pridvorul-baldachin este flancat de coloane, pe care se pot observa capiteluri corintice. Pronaosul are, într-o parte şi în alta, câte o scară de acces la turlele de deasupra sa. Naosul are în laterale abside semicirculare, iar ferestrele sale sunt decorate de vitralii, unele dintre ele conţinând figuri de sfinţi. Tot în interior, pot fi observate câteva coloane care au pe ele motive florale, iar capitelurile sunt aurite.

Interiorul deosebit al Bisericii Sfântul Silvestru este completat de pictură şi de piesele de mobilier. Picturile au fost executate de Costin Petrescu, în stil neo-bizantin, remarcându-se prin multitudinea de ornamente florale şi nu numai. Catapeteasma din 1839 a fost restaurată de acelaşi meşter, care a curăţat-o, poleit-o şi aurit-o. Lăcaşul religios este luminat şi cu ajutorul unor candelabre, care poartă în partea superioară coroana regală. Încălzirea era asigurată de două sobe din cahle smălțuite, cu motive religioase, care astăzi sunt doar decorative. Stranele, scaunele arhiereşti şi amvonul au fost realizate în anul 1906, din lemn de stejar, purtând semnătura sculptorului C. Babic.

Biserica Sfântul Silvestru este un lăcaş religios important pentru bucureşteni, mai ales că, săptămânal, în ea se adună nu numai credincioşi ortodocşi, ci şi credincioşi ai diferitelor confesiuni, care încearcă să redea credinţa tuturor oamenilor care au pierdut-o.

biserica-sfantul-silvestru.jpg

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ