BivalveBivalvele sunt cele mai cunoscute scoici apreciate atat pentru valoare lor nutritiva, cat si pentru faptul ca sunt folosite in scopuri comerciale – producerea de perle, sidef, etc. In lume exista aproximativ 15 000 de specii de bivalve care traiesc in habitate acvatice, cele mai multe pe fundul marilor, dar exista si specii de apa dulce. Toate fac parte din clasa Bivalvia.

Comparativ cu gasteropodele – din care fac parte melcul de gradina, iepurele de mare, urechea de mare, scoica de mare, melcul de iaz, limacsul, etc – care au o cochilie spiralata si se misca prin tarare pe un picior ca o ventuza, in cazul de fata, la bivalve este vorba despre o categorie de moluste care au cochilia formata din doua parti, egale intre ele sau diferite, prinse una de alta de-a lungul unei margini, la partea dorsala, printr-un ligament elastic si inchise prin contractarea a doi muschi, unul anterior si unul posterior, vizibili in mod clar in interiorul supapelor, pe fetele lor. Cand muschii se contracta ligamentul se va intinde si va inchide valvele, iar cand muschii sunt in repaus, ligamentul se va strange si va deschide valvele. La aceste bivalve interesant este faptul ca valvele lor au la exterior un strat cornos, iar in interior sunt captusite cu un strat neted de sidef stralucitor.

Din acest grup de bivalve fac parte midiile, stridiile, molustele comestibile, pectinidele si alte moluste care reprezinta o valoroasa sursa de hrana pentru oameni, dar si pentru alte vietuitoare.

Molustele bivalve pot fi de dimensiuni extrem de mici de 2-3 mm si pana la marimi extreme de 1 m.  La bivalve capul este minuscul sau chiar lipseste, iar corpul este moale si carnos, invaluit de o rasfrangere a pielii, asemanator ca la melci. Intre corp si manta se afla camera mantalei, in care pe ambele parti ale corpului se afla branhiile – de forma unor foite subtiri ca niste lame. Corpul are o prelungire musculoasa indreptata inainte, cunoscuta sub numele de picior.

Majoritatea bivalvelor sunt statice, duc o viata sedentara, ele filtreaza apa folosidu-se de branhiile modificate si se hranesc cu vietuitoare mici care apar in apropiere. Apa este absorbita si pompata in exterior prin tuburi si sifoane, care la unele specii sunt mari si de aceea apar in afara scoicii. Respiratia se realizeaza prin branhii, oxigenul din apa ajunge in branhii si va trece in sange, iar dioxidul de carbon din sange va fi eliminat in apa. Unele bivalve se deplaseaza foarte lent folosindu-se de piciorul lor, cu miscari de intindere si strangere, infingandu-l in mal de mai multe ori si tragand corpul dupa el. Exista si specii care pot inota cum sunt de exemplu pectinidele.

Unele scoici pot fi hermafrodite, insa la majoritatea speciilor cele doua sexe sunt separate. Inmultirea se realizeaza prin oua, care sunt depuse toamna pe branhii si din care apar larvele ce raman fixate 8-12 saptamani pe suprafata acestora. In lunile de primavara larvele se desprind de pe branhii si se prind de branhiile si inotatoarele unor pesti pentru a-si continua dezvoltarea inca 12 saptamani, apoi se desprind si ajung pe fundul apei in mal, unde isi continua existenta ca adultii. Traiesc de regula fixate in nisip, mal, prinse de obiectele scufundate sau pietrele de pe fundul apei.

Scoica gigant (Tridacna gigans)Scoica gigant (Tridacna gigans) – Traieste in recifele din Marea Bariera de Corali din Australia, in Oceanul Pacific de Vest, in zonele Malaezia si Indonezia. Este cea mai mare molusca cunoscuta, poate avea 1 m transversal si greutatea de cca. 200 kg. Exemplarele mici pot fi crescute in acvariu. Se hraneste cu ajutorul algelor simbiotice care traiesc in mare numar in gurile sale carnoase si care folosind lumina soarelui produc hrana energizanta. Dintre aceste alge multe sunt transportate in zona viscerala si asimilate. Hrana sa este completata si cu particule microscopice de origine organica din apa marii.

In perioada de reproducere, scoica gigant depune cele mai multe oua dintre toate molustele din lume, acestea ajungand (conform specialistilor) si la un miliard. Se pare ca este inofensiva pentru om, inchiderea celor doua parti ale carapacei se face lent, este doar un mecanism de aparare al ei si nu o amenintare pentru un scafandru. Cea mai mare perla formata de o scoica gigant avea 6,4 kg. Situatia acestei specii este vulnerabila datorita poluarii si pescuitului excesiv.

Teredo NavalisTeredo Navalis – Sunt bivalve ce apar in toate marile si oceanele, in special in Marea Caraibelor, dar si in apele dulci. Ele au capacitatea de a digera celuloza, sursele principale de hrana constau din lemn, plancton si particule organice din apa. Isi folosesc cochilia pentru a sapa un tunel in lemn in care sa traiasca. Acest tunel este acoperit cu o substanta calcaroasa (excretata de molusca). Pot ajunge la  lungimea de 20 cm si diametrul de 8 mm. In timp contribuie la distrugerea elementelor din lemn subacvatice, docuri, debarcadere, poduri, epave scufundate din lemn si altele. Fertilitatea este ridicata la aceasta specie, numarul de oua ajungand si la cateva milioane. Dupa eclozare larvele traiesc liber in plancton 14 zile si cresc foarte repede, inoata 1-3 saptamani si apoi se fixeaza cu un fir adeziv de o bucata de lemn in care incep sa-si sape tunelul.

Citește și:  Atlascopcosaurus, un dinozaur important în istoria companiei Atlas Copco

Scoica sapatoare (ex. Pholas Dactylus)Scoica sapatoare (ex. Pholas Dactylus) – Este intalnita in Marea Mediterana, in nordul Atlanticului, traind in gaurile sapate in stanca. Are cochilia elipsoidala de culoare alb-galbuie sau gri, pe partea exterioara cu linii concentrice, ce se intersecteaza formand niste noduri ascutite.

Numele de scoica sapatoare vine de la faptul ca foreaza in materiale precum sunt: rocile, argila, lemnul si obiectele sufundate. Carnea acestor scoici a fost apreciata inca de pe vremea romanilor. Unele specii au capacitatea de a emite noaptea o lumina albastra-verzuie, fiind fosforescente.

Molustele lama (ex. Ensis Siliqua)Molustele lama (ex. Ensis Siliqua) – Sunt moluste bivalve marine care pot ajunge la lungimea de 15-17 cm. Sunt raspandite in special pe coastele marilor Tireniana si Adriatica, traind scufundate vertical in nisipul de pe fundul apei. Au cochilia alungita, dreapta si tubulara, formata din doua valve subtiri, la exterior de culoare bej cu diferite dungi si pete maronii sau rosiatice, iar la interior de un gri-albastrui. La una dintre parti prezinta cele doua sifoane de admisie si evacuare, prin care apa este filtrata si privata de toate substantele nutritive (fitoplancton si alte particule aflate in suspensie), iar la cealalta parte molusca poate sa-si etaleze piciorul mare si robust care reprezinta si o arma de aparare in caz de pericol. Cu ajutorul lui molusca coboara cu viteza in sedimentele nisipoase si apoi se ascunde intre cele doua valve. La aceasta specie reproducerea are loc in lunile de primavara, femela depune ouale si masculul emite sperma, fertilizarea fiind externa. Carnea acestei bivalve este comestibila, foarte apreciata pentru gustul ei deosebit. Se consuma intotdeauna in stare proaspata, impreuna cu alte fructe de mare.

Anomia EphippiumAnomia Ephippium – Aceasta stridie are cochilia plata, fixata de o suprafata tare printr-un dop calcificat. Cochilia este subtire, poate fi de forme si dimensiuni diferite, iar in interior contine o mica perla. Are lungimea de 6 cm si se hraneste cu plancton.

Aceasta stridie este intalnita in Oceanul Atlantic, Marea Nordului si Marea Neagra, la adancimi de aproximativ 150 m.

 

Stridii-comestibile-ex.-Ostrea-edulis.jpgStridii comestibile (ex. Ostrea edulis) – Sunt foarte raspandite in Marea Mediterana, Marea Neagra, Marea Nordului si Oceanul Atlantic, stau fixate pe suprafete tari (stanci, cochilii sau radacini de mangrove) de care se prind prin valva stanga, la adancimi de 50 m. Culoarea celor doua valve plate poate varia de la gri-deschis la crem, verzui sau rosu-deschis. Aceste stridii sunt cele mai comune dintre toate molustele comestibile, carnea lor gustoasa fiind apreciata inca din vremurile preistorice.

Pectinide

 

Pectinide – Sunt moluste hermafrodite, care inoata folosind o forma de propulsie cu jet de apa. Traiesc in apele de coasta, la adancimi de 100 m, in nisip.

Cochilia lor este ondulata, partea inferioara fiind mai mare decat cea superioara. Suprafata lor are ondulatiile in forma de evantai. Sunt comestibile, carnea lor gustoasa poate fi consumata fiarta sau cruda.

 

Mytilus Edulis - MidiiMidii – Sunt moluste care traiesc in grupuri mari in toata zona Marii Mediterane, pe coasta Californiei, Japoniei si Africii de Sud. Au cochilia solida, cu coaja groasa, de culoare maronie spre albastru-violet. Cele mai mari exemplare ajung la lungimea de 14 cm, cum este de exemplu specia Mytilus Edulis care traieste in apele nordice.

Midiile sunt comestibile, carnea lor reprezinta o delicatesa foarte apreciata de localnici. Sunt crescute in sistemele de acvacultura, in plantatii speciale marine.

Cerastoderma EduleCerastoderma Edule – Aceste bivalve au cochilii puternic striate, semisferice, viguroase, in culori ce variaza de la alb la galben si maroniu. Traiesc in sedimentele nisipoase, stand mereu ascunse la suprafata acestora, astfel incat au corpul pe jumatate inauntru si pe jumatate afara in nisip. Anumite specii care traiesc in Oceanul Atlantic sunt pescuite pentru comert.

Un numar mare de astfel de scoici apar in Marea Nordului, Marea Barents, vestul Marii Baltice. Aceste stridii sunt comestibile, de aceea sunt foarte mult pescuite si comercializate. In perioada de reproducere femela produce 5000-50000 de oua, iar larve care ies din acestea se dezvolta timp de 2-3 saptamani in apa, apoi trec la viata pe nisip. La aceste bivalve speranta de viata este de 3-9 ani.

Molustele-lebada - Specia AnodontaMolustele-lebada – Sunt raspandite in apele dulci din America de Nord, Europa si Asia. Unele specii pot creste foarte mult, pana la 23 cm transversal. Au cochiliile subtiri, de culoare care variaza de la galben la maro-inchis, cu benzi concentrice de crestere pe suprafata exterioara si luciu sidefat pe suprafata interioara.

Traiesc in pietris si mal pe fundul apelor lent curgatoare. Aceste moluste sunt hermafrodite, produc pana la 600000 oua care sunt fertilizate in branhii. Larvele traiesc parazite in branhiile si pielea pestilor de apa dulce, de care se agata printr-un carlig si un fir de prindere de 1,5 cm lungime.

Video – Bivalve – Scoica gigant (Tridacna gigans):

Loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.