Bizonul este un erbivor masiv, care face parte din categoria animalelor rumegatoare si apartine familiei Bovidae. In trecut a fost foarte raspandit ca animal salbatic, mai ales in regiunile din emisferele nordice. Sunt cunoscute in prezent doua varietati de bizoni, acestea fiind: bizonul nord american, denumit stiintific Bison Bison si bizonul european, cel cunoscut si sub numele de zimbru, denumit stiintific Bison Bonasus.

Aspecte generale si trasaturi particulare

Bizonul american poate avea o greutate de la 450 pana la 1350 de kilograme la maturitate si are inaltimea cuprinsa intre 1.6 si 1.8 metri. Femelele dau nastere la un singur pui si rasa in general traieste pana la varsta de maxim 33 de ani. Bizonul american este practic ruda cu bizonul european, el fiind o bovina salbatica, considerat unul dintre cele mai puternice mamifere ce isi duce traiul pe campiile mari ale Americii de Nord.

bizon

Asa cum spuneam la inceput, acest animal este erbivor, el se hraneste doar cu frunze, iarba sau orice vegetale. In timpul verii cauta si cartofi, iar in cazul in care ii gaseste acestia sunt o adevarata desfatare pentru el, mai consuma si licheni, iarba uscata, fan sau in timpul iernii devine un mare cautator de muschi. In timp ce are loc perioada de imperechere, masculii si femelele se strang intr-un grup mare pe diverse zone, iar masculii duc lupte agresive intre ei pentru castigarea femelelor, lupte care se pot sfarsi si cu moartea unuia dintre ei.

Bizonul american se poate dovedi a fi si un animal foarte periculos atat pentru alte vietati din zona lui, cat si pentru oameni. Acesta ataca cu cea mai mare viteza de indata ce isi vizualizeaza adversarul, pe care il simte datorita faptului ca are atat mirosul cat si auzul foarte bine dezvoltat. In vremurile de demult, pe vremea triburilor indiene, de nord americani, animalele din aceasta specie erau vanate intr-o cantitate rezonabila pentru alimentatia oamenilor mai ales pentru ca ei constituiau una dintre principalele surse de hrana. Se spune ca indienii urmareau cirezile mari de bizoni, mai ales atunci cand acestea migrau in diverse sezoane si atacau exemplarele cele mai slabite.

In America de Nord, acolo unde e intalnit bizonul american, mai ales in Mexic, Statele Unite si Canada sunt prezente doua varietati ale sale cunoscute sub numele de bizonul de campie, care se intalneste cel mai mult in Mexic si cel de padure care se intalneste cel mai mult in Canada. Momentan se apreciaza ca ar exista un numar de 10.000 de bizoni care insa traiesc in zone protejate, in rezervatii naturale, avand in vedere ca in urma cu multi ani bizonul american a fost o specie pe cale de disparitie, aceasta putand fi salvata doar prin reproducere supravegheata in rezervatii special amenajate.

Citește și:  Șarpele veninos arămiul american (Agkistrodon contortrix), o specie mai rapidă decât șarpele cu clopoței

Blana acestor animale este scurta si maro in timpul toamnei, iar primavara capata o culoare cafenie. Legendele spun despre aceste animale ca erau venerate de triburile amerindiene, fiind foarte apreciate si privite cu respect, si aveau o admiratie totala, mai ales pentru calitatile sale. Mai mult decat atat bizonul era supra – numit si datatorul de viata datorita faptului ca dupa ce era vanat, tot ce insemna trupul animalului era folosit in diverse scopuri sacralizatoare, printre care si alimentarea triburilor care era de altfel considerat a fi un ritual sacru. Mai era folosit si in ceremonialuri religioase.

Aspect fizic

bizoni

Bizonul american are muschi foarte puternici, mai ales pe partea din spate, coarnele sale sunt scurte si ascutite, nu difera de la sex la sex, sunt la fel atat la femele cat si la masculi si se curbeaza la baza. Un mascul adult atinge si doi metri in inaltime, masculii fiind de regula mai dezvoltati si mai puternici fata de femele. In crestetul capului se poate spune ca are par destul de des si de culoare neagra, aceasta fiind o caracteristica aparte a sa, iar masculii au o barba specifica, de aceeasi culoare, ce poate atinge si lungimea de 30 de centimetri.

In perioada imperecherilor, cand sunt deja formate grupuri de femele alaturi de puii lor, acestora li se alatura si un mascul care in alte circumstante isi petrec viata alaturi de alti masculi, formand grupuri mici, cu putine exemplare. Pe timpul primaverii si al toamnei, grupurile de femele cu pui cat si cele de masculi se unesc pentru a porni in cautarea apei si a hranei, iar atunci cand se imperecheaza, au un sunet specific, pe care il putem auzi mai ales de la masculi, imperechere ce are loc in special in luna septembrie.

Din cauza faptului ca nu se hranesc deloc, in aceasta perioada ei pot ajunge sa piarda pana la 100 de kilograme. Femelele nasc un singur pui la aproximativ 8 sau 9 luni de la imperechere, pui care isi urmeaza mama oriunde s-ar duce aceasta inca din primele zile de viata. In primul an puiul este ingrijit atat de mama cat si de tata, iar la varsta de trei ani poate fi considerat matur. Media de viata a acestor animale este de pana la 20 de ani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.