Bomba cu neutroni – o inventie “iresponsabila” a epocii moderne

Cand intr-o lume, asa cum este cea contemporana, specialisti in diverse domenii ale stiintei si tehnologiei (inventivi, de altfel) sau conducatori de tari se lauda ca au reusit sa creeze arma care distruge oamenii, lasand intacte lucrurile din jur – adica bomba cu neutroni – exista in aceste afirmatii o mare doza de iresponsabilitate si de cinism. Oricine s-ar putea intreba ce scopuri, ce interese, ce dispret fata de fiinta umana se pot ascunde in spatele satisfactiei ca un “razboi” poate fi “curat”, adica fara varsare de sange, ci doar cu victime care se sting pe picioare, secerate, singura grija a invingatorului fiind aceea de a elibera locul de cadavre, deoarece cladirile raman in picioare si nu se produc nici alte pagube materiale majore.

Bomba cu neutroni, denumita si bomba N sau bomba cu emisie crescuta de radiatii, este un tip special de arma termonucleara, care foloseste fuziunea, pentru a amplifica emisia de radiatii peste limita considerata normala pentru un dispozitiv atomic. In interiorul bombei, fasciculului de neutroni ii este intentionat permisa “scaparea”, prin intermediul oglinzilor cu raze X si al unei carcase inerte, construita, in majoritatea cazurilor, din crom sau nichel. Randamentul energetic al unei astfel de bombe este aproximativ la jumatate fata de un dispozitiv conventional, chiar daca nivelul radiatiilor este mai ridicat. Desi sunt considerate a fi “mici” bombe, acestea au o greutate care depaseste cateva sute de kilotone. Preturile de productie si de mentenanta ale bombelor cu neutroni sunt uriase, din cauza cantitatilor considerabile de tritiu, necesare fabricarii, element care are un timp de injumatatire destul de scurt (12,32 ani), iar rezerva din acest izotop radioactiv al hidrogenului trebuie sa fie constanta.

Cercetarile in privinta construirii acestei arme letale incep inca din vara anului 1958, in Statele Unite ale Americii. Fizicianul Sam Cohen, considerat a fi parintele armei nucleare si care a lucrat si la bomba  detonata, in 1945 (la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial), la Nagasaki, propune ideea conform careia indepartarea uraniului din interiorul bombei cu hidrogen va permite ca neutronii sa poata strabate distante mai mari si sa poata patrunde prin diferite tipuri de armuri si scuturi antinucleare. Vestea ca o bomba cu neutroni se afla in curs de realizare se confirma in anul 1960, aceasta fiind produsa de catre Lawrence Livermore National Laboratory si probata, in 1963, in apropiere de Las Vegas, pe poligonul de testare nucleara din Nevada, in spatii subterane special amenajate. Desi astfel de incercari au fost oprite in 1992, se estimeaza ca radioactivitatea din zona va continua sa fie periculoasa mii de ani, de aici inainte. Imagini din poligonul de incercare pot fi vazute pe Google Earth. In 1961, administratia Kenedy decide sa interzica fabricarea bombei, pentru a nu incalca moratoriul semnat intre Rusia si Statele Unite ale Americii, in ceea ce priveste testarea nucleara.

Din nefericre, in acelasi an, 1961, Uniunea Sovietica ignora conventia, fapt care va duce la initierea construirii armei letale. In anul1970, administratia Carter propune modernizarea arsenalului de arme nucleare ale Statelor Unite ale Americii, prin instalarea de dispozitive cu neutroni pe rachetele Lance si pe scuturile de artilerie special concepute pentru a fi livrate in Europa. Germania de vest ajunge la concluzia ca poate deveni un posibil teren de batalie pentru folosirea bombei cu neutroni,  motiv pentru care lanseaza o intreaga dezbatere cu privire la obtinerea permisiunii ca bomba sa treaca peste teritoriul german. In 1978, presedintele Carter, sub presiune internationala, renunta la ideea de a trimite armanent cu neutroni in diverse puncte strategice din Europa, cu conditia ca Uniunea Sovietica sa isi restranga productia de armament de orice natura.

In 1980, Franta anunta si ea testarea cu succes a unui dispozitiv cu neutroni, iar in anul 1981, presedintele Reagan reautorizeaza producerea rachetelor Lance cu neutroni, dar, din cauza opozitiei foarte puternice pe care o intampina din partea Europei, hotaraste pastrarea armelor pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, cu posibilitatea de a le lansa in cazul declansarii unui razboi. URSS anunta, la randul sau, testarea unor bombe cu neutroni, dar subliniaza ca nu intentioneaza sa le foloseasca vreodata. In 1982, Franta anunta inceperea productiei de focoase cu neutroni, plan la care renunta de abia in anul 1986, din cauza presiunilor politice.

Bomba cu neutroni este de o suta de ori mai puternica, prin efectele sale devastatoare, decat orice alta bomba conventionala. Suflul si unda de soc asociata, caldura degajata, emisia de unde electromagnetice scurte, resturile radioactive duc la dezamorsarea rapida a tintelor si, chiar daca se spune ca Bomba N este atat de performanta incat nu atinge decat structurile vizate, totusi, nu se pot ignora tocmai aceste tinte care sunt oamenii. Neutronii pot sa strabata masini, tancuri blindate, ziduri, fara sa isi piarda prea mult din energie.

In 2006, televiziunea Al-Jazeera a transmis o lunga emisiune comemorativa dedicata victemelor din Razboiul din Golf, din 2003, prezentand, printre diverse episoade, si relatarea despre lansarea de catre americani a unei bombe cu neutroni asupra aeroportului din Bagdad. Martorii au relatat ca o substanta necunoscuta a ars mai multi soldati din Garda Republicana, lasand intacta infrastructura aeroportului. Unii considera ca relatarile Al-Jazeera sunt doar dezinformari, dar cert este ca efectul bombei este catastrofal asupra tintelor umane, deoarece neutronii descompun moleculele de apa (or, corpul uman este alcatuit in proportie de 70% din apa).

De altfel, bomba N a fost gandita, in primul rand, ca arma care sa ucida soldatii, avand capacitatea de a strabate cu usurinta toate dispozitivele de protectie. Cei atinsi de suflul de neutroni si-ar putea reveni temporar, dar nu vor supravietui mai mult de cateva zile, maximum cateva saptamani, timp in care simptomele iradierii sunt tremuratul necontrolat, greata, voma – faza numita de medici “walking ghost phase” (“fantoma ambulanta”). Avand in vedere aceste aspecte, organizatii din intreaga lume au militat, in diverse forme, pentru a nu se mai fabrica niciodata asemenea arme, condamnand cinismul decidentilor care afirmau ca un soldat, care are astfel de simptome si stie ca va muri, va lupta cu si mai mult fanatism – mod de gandire absolut impardonabil.

Desi Raportul Cox (dupa numele celui care l-a realizat), din 1999, al Comisiei americane de securitate, indica faptul ca, in lume, toate stocurile pentru potentiale bombe cu neutroni au fost distruse, se pare ca, totusi, China este preocupata de fabricarea unei astfel de bombe.