Botgrosul este o specie relativ mica. Ciocul acestei specii este mare, gros, in forma de sfarleaza. Aceasta specie isi primeste numele de la ciocul ei puternic.
Botgrosul (Coccothraustes coccothraustes) este o pasăre de talie mică, dar robustă, recunoscută pentru ciocul său gros și puternic, adaptat să spargă semințele tari ale copacilor. Această specie preferă pădurile mixte de foioase și parcurile cu arbori înalți, fiind întâlnită în majoritatea Europei și în anumite regiuni din Asia. Deși botgrosul poate părea greoi în zbor, el compensează prin ingeniozitatea cu care își construiește cuibul și eficiența sa în căutarea hranei.
Caracteristicile distinctive ale botgrosului
Fruntea, crestetul anterior si partile laterale ale capului sunt de culoare galbena-cafenie, fraul, gatlejul sunt negre, cerbicea este cenusie, partea de sus a spinarii este cafenie-ciocolatie, partea de jos a spinarii este cafenie-castanie, pieptul este rosu-cenusiu si burta alba-cenusie. Penele cele mai mari sunt desenate cu negru si cafeniu, cu marginile partial albe. Picioarele sunt de culoare roz.
Habitatul și distribuția geografică
Patria botgrosului o constituie tarile europene temperate si regiunile limitrofe din Asia. Este intalnit si in Europa, Japonia si America de Nord. Cele raspandite in Asia, iarna migreaza in zonele sudice. Mai rar, este intalnit si in insulele de vest din Alaska. Prefera padurile mixte (de foioase), parcurile cu arbori mari.
Din martie pana in noiembrie traieste in regiunile de cuibarit ale tarii noastre, unde este legat de un loc anumit in perioada de cuibarit vagabondand restul timpului cu puii sai prin tara. Este o pasare calatoare numai in regiunile nordice si estice. Iarna migreaza spre zonele Eurpei de Est, mai ales in Italia sau Turcia. Viziteaza si gradinile cu pomi fructiferi si de legume, unde poate pricinui pagube destul de insemnate.
Botgrosul este o pasare greoaie, care se misca putin si se decide sa zboare abia dupa oarecare sovaiala. Zborul ei este greoi si necesita evident un efort insemnat. Este prevazatoare, cautand deseori sa se adaposteasca, in special cand este urmarit. Daca este posibil, se ascunde in frunzisul copacilor (prefera carpenul) si zboara pe distante mai lungi, numai in caz de necesitate.
Este o pasare destul de prolifica, isi construieste ingenios un cuib pe ramurile copacilor inalti, sau uneori in tufisuri dese, unde cloceste pana la 7 oua (de culoare cenusie patate cu negru). Ouale sunt clocite mai mult de femela timp de doua saptamani. Isi hraneste puii cu larve de insecte. Traieste in pereche sau in grupuri mici.
Obiceiurile alimentare ale botgrosului
Consuma de preferinta samburi cu coaja tare (visine, cirese si altele), de diverse specii de copaci. Prefera ciresii si fagii. In orice caz, arunca partea carnoasa a fructului, sparge cu ciocul puternic samburele si inghite samanta din interior. In afara de acesta, nu rareori se napusteste asupra cerealelor, ori ataca gradinile de legume, in special partile perene de la sfecla si varza. Borgrosul este astfel un oaspete nedorit. Pe de alta parte, el compenseaza pagubele aduse, prin faptul ca hraneste puii cu insecte si larvele lor.
Cantecul sau consta din tonuri ascutite sau suieraturi, emise timp de ore intregi si insotite de miscari ale corpului.
In tara noastra, botgrosul este o pasare sedentara, foarte frecventa, care cloceste in toate padurile luminoase de la ses, zonele deluroase si de munte, dar nu intra in padurile de conifere.
Alte doua pasari care se aseamana foarte mult cu aceasta pasare cantatoare, sunt: Botgros Hooded (Coccothraustes abeillei) din Mexic si alte zone din America Centrala, si Botgros Evening (Coccothraustes vespertinus) care traieste in America de Nord.
Botgros Evening – are coada scurta si de culoare neagra, picioarele roz. Masculul are aripile negre cu o zona mare alba, fruntea si corpul galbene, capul de culoare maro si o zona deasupra capului neagra (ca o coroana), femela este mai mult gri-maro, iar aripile si coada au pete albe si gri (mai evidente in timpul zborului), gatul este gri-maro deschis, penele de sub coada sunt albe. Puii seamana mai mult cu femelele, apoi isi schimba culoarea penajului in functie de sex.
Zboara printre arbori si arbusti, cautand hrana – insecte, fructe de padure si in specila diferite seminte (prefera semintele de floarea-soarelui). Uneori inghit pietris sau nisip fin.
Isi construieste cuibul pe crengile orizontale ale copacilor (prefera padurile de conifere din zonele montane vestice din Mexic su Canada). Iarna migreaza uneori in sudul SUA.
Botgros Hooded – aceste pasari zboara pe distante destul de lungi si la inaltimi mari cautand locuri preferate de cuibarit si hrana. Se aseamana cu cea de mai sus, insa are capul de culoare neagra.
Este raspandita in partea de sud a Mexicului (Veracruz, Michoacan, Guerrero, Sierra de Juarez, Oaxaca, Chiapas) si in partea de nord-vestul Mexicului (Chihuahua, Sierra Madre), in El Salvador (Santa Ana) si Guademala (San Marcos, Jalapa).
Prefera zonele montane inalte cu latitudini de pan ala 3000 de metri, dar si padurile tropicale cu altitudinea de 1000 m. Isi construeste cuibul pe ramurile de stejari sau in padurile mixte (pin, stejar). Isi cauta hrana in livezi, parcuri, plantatii de fructe tropicale, livezi, gradini, diferite culturi. Consuma insecte, foarte multe boabe, samburi de fructe si seminte de copac.
Traiesc in grupuri destul de mari, pot fi observati zburand printre arbori, pe distante lungi sau in zone deschise, de la marginea padurilor. Pot fi recunoscuti usor, dupa frumosul colorit al penajului si ciripitul lor.
Curiozități despre botgros
Botgrosul nu este doar o pasăre cu un cioc impresionant, ci și una cu o serie de curiozități interesante. De exemplu, capacitatea sa de a sparge samburi este remarcabilă, iar cercetările au arătat că ciocul său este atât de puternic încât poate sparge samburii de cireșe cu ușurință.
În plus, botgrosul este extrem de precaut și preferă să stea ascuns în frunzișul dens, de unde poate observa atent mediul înconjurător. În timpul migrației, botgrosul poate parcurge distanțe mari, mai ales exemplarele din regiunile nordice și estice, care iernează în Europa de Sud sau Asia de Sud.
Importanța botgrosului în ecosistem
Deși botgrosul poate cauza unele pagube în livezi și grădini, mai ales prin atacul asupra pomilor fructiferi, rolul său în ecosistem este crucial. Prin hrănirea sa cu insecte și larve, botgrosul ajută la menținerea echilibrului natural, controlând populațiile de dăunători.
De asemenea, această pasăre ajută la dispersarea semințelor, contribuind la regenerarea pădurilor. În ciuda aspectului său greoi, botgrosul este un aliat important al fermierilor și al pădurilor, chiar dacă uneori acțiunile sale pot părea dăunătoare.
