Cele doua specii europene, foarte apropiate intre ele, au o carapace care ajunge la o lungime de 18-20 cm. Broasca testoasa caspica are maxilarul superior dintat si este raspandita incepand din Dalmatia de Sud, Bulgaria, Grecia, Turcia si Asia Mica, pana in vestul Iranului. Cealalta specie europeana, broasca testoasa maurica, are marginile maxilarelor netede. Este raspandita in sudul Peninsulei Iberice si in Africa de Nord-Vest. Aceste doua specii, nu pot fi confundate cu broasca testoasa de apa comuna, care este raspandita la noi in tara.
Broasca țestoasă de apă (Emys orbicularis) este una dintre cele mai cunoscute specii de țestoase din Europa și Asia de Vest, preferând apele dulci precum lacurile, bălțile și râurile lente. Această reptilă fascinantă este un prădător oportunist, hrănindu-se cu o varietate de nevertebrate și pești mici. Carapacea sa bombată și modelul punctat de pe plăci o fac ușor de recunoscut. Cu toate că este o specie comună în multe zone, modificările habitatului și poluarea apei au afectat populațiile sale naturale.
Caracteristicile fizice ale broaștei țestoase de apă
La broasca testoasa de apa propriu-zisa, carapacea este putin boltita, plastronul este imobil, iar capul este acoperit cu o piele neteda. Membrele din fata au cate cinci gheare, iar cele posterioare, cate patru. Coada sa, lunga, nu are un spin terminal.
Carapacea broastelor testoase de apa dulce (din genul Emys) este slab boltita, fiind inzestrata cu o placa nucala si placi duble la coada. Plastronul legat de carapace printr-o legatura cartilaginoasa este lat si se compune din 12 placi, impartite in doua parti mobile. Mobilitatea acestor doua jumatati de plastron, chiar la animalul adult este redusa, neputand inchide complet deschizaturile dintre carapace si plastron.
Craniul este alcatuit din elemente osoase (aproape fara sutura), iar coada este destul de lunga si lipita de pintenul cornos terminal. Membrele anterioare au cate cinci gheare, cele posterioare (ale caror degete sunt unite prin membrane inotatoare) au cate patru gheare. Toate speciile acestui gen traiesc in apa dulce si sunt animale de prada.
Broasca testoasa de apa (de lac sau de helesteu) din Europa (Emys orbicularis), numita in tara noastra si ,,broasca testoasa cu coada”, atinge o lungime totala de 32 cm, din care 8 cm revin cozii. Carapacea nu este mai lunga de 19 cm, insa, masurata in lungul curburii, ajunge pana la 26 cm.
Capul si membrele sunt colorate inchis, cu rare puncte galbene. Placile carapacei au un fond de culoare verde-negricioasa, avand un desen format din linii punctate, de un galben uniform, dispuse radiar. Plastronul este de culoare galben mai inchis, patat cu puncte cafenii, dispuse in linii radiare. Toate partile corpului sunt cu desene in culori variate.
Habitatul și distribuția geografică a broaștei țestoase de apă
Aria de raspandire a broastei testoase de apa se intinde din Africa de Nord-Vest peste sudul Europei (Spania, Portugalia, Franta de Sud, Italia, Sardinia) pana in Asia de Vest, la est de lacul Aral. In Germania, ea a devenit foarte rara si intalnita mai mult in regiunea Oderului si Vistulei, unde aparitiile sale izolate pot fi explicate prin faptul ca a fost adusa de catre om. Este frecventa in Romania, pe tot cuprinsul tarii.
Locurile preferate ale acestei broaste testoase sunt malurile namoloase ale lacurilor cu vegetatie acvatica abundenta. Ea iese la soare, pe marginea apei, dar la cea mai mica alarma, se retrage in carapace si, luandu-si avant cu unul dintre picioarele posterioare, se arunca in apa. Ca toate rudele ei de apa dulce, si aceasta inoata cu miscari neregulate ale membrelor. Isi asteapta prada (melci de apa, insecte, viermi, dar mai ales pesti), plutind printre plantele din apa.
Dieta și obiceiurile de vânătoare ale broaștei țestoase de apă
Prada ce se apropie, este apucata prin deschiderea fulgeratoare a gatului si omorata, uneori prin miscari repetate de inaintare si inchidere a falcilor. Dupa aceea, prada este trasa sub apa, tinuta cu membrele anterioare si sfasiata in bucati, cu ajutorul falcilor. Daca pe suprafata apei se zaresc basici inotatoare de pesti, este un indiciu al prezentei broastelor testoase de lac. Aceste animale ierneaza pe fundul apelor.
Pe la mijlocul lui aprilie, apar din nou, si se imperecheaza in apa. La sfarsitul lunii mai sau inceputul lunii iunie, femela sapa in pamantul afanat de la mal, o groapa cu ajutorul membrelor posterioare si al cozii, unde depune 3-16 oua de marimea oului de porumbel.
Ouale cu coaja tare, de culoare alba, sunt acoperite atent cu pamant, iar locul este netezit cu plastronul. In regiunile inundabile din Delta Dunarii, se urca pe salcii si depun ouale in pamantul afanat din scorburi. Toamna sau primavara urmatoare, puii ies din oua, apargand coaja cu ajutorul unui ,,dinte” de eclozare cornos, de pe maxilarul superior. La pui, coada este destul de lunga, in comparatie cu lungimea corpului.
In captivitate, broasca testoasa de apa nu intra in hibernare, daca sunt tinute la temperatura camerei, dar atunci au nevoie de multa ingrijire. Asemanatoare cu broasca de lac din tara noastra, dar putin mai mare, este Emys blandingii, cu partea ventrala galbena. Este raspandita in SUA in partea de nord-est, si in Canada, traind partial si pe uscat.
Cea mai frumoasa si impestritata specie este broasca testoasa de apa dulce din India. La speciile genului Kachuga, a treia placa vertebrala se alungeste spre creasta, formand o ridicatura in forma de ghimpe, iar a patra este atat de lunga, incat acopera patru sau cinci din placile neurale asezate dedesubt.
Broasca testoasa de apa cu acoperis, care se gaseste in regiunea Gangelui si a Indusului, atinge lungimea de 200 cm. Carapacea ei inalta, in forma de acoperis, este cafenie-inchis cu ridicaturi portocalii, iar plastronul este galben.
Se scufunda usor si bine, cauta chiar apele adanci, fapt usurat de unele apofize laterale de sub plastron – ce ajung pana la coloana vertrebrala – formand un fel de camere osoase, ce sustin plamanii sai foarte mari, si asigura o buna respiratie.
Importanța ecologică a broaștei țestoase de apă
Broasca țestoasă de apă joacă un rol crucial în ecosistemele acvatice în care trăiește. Prin hrănirea sa cu melci, insecte, pești mici și alte nevertebrate, contribuie la menținerea echilibrului populațiilor de prăzi din mediul acvatic. De asemenea, acționează ca un controlor natural al populațiilor de insecte și larve, prevenind proliferarea acestora în ape stagnante.
În plus, prin comportamentul său de hrănire și deplasare, broasca țestoasă contribuie la aerarea sedimentelor acvatice, ceea ce îmbunătățește calitatea apei. Cu toate acestea, din cauza pierderii habitatului și a capturării ilegale pentru comerțul cu animale de companie, specia se confruntă cu riscuri semnificative. Protecția broaștei țestoase de apă este esențială pentru menținerea echilibrului ecologic în multe zone umede.
Video – Broasca testoasa de helesteu sau de apa:
