Parcul Central „Simion Bărnuțiu”, sau așa cum este numit de către localnici „Parcul Mare”, este situat pe malul Someșului Mic. Istoria parcului începe în anul 1827, când Asociația de Binefacere a Femeilor a închiriat terenul cu scopul de a înființa un loc de recreație.
De-a lungul timpului, a suferit numeroase schimbări, care au contribuit la imaginea acestuia, în prezent fiind foarte vizitat de cei din zonă și nu numai. În parc, pot fi vizitate bustul lui Liviu Rebreanu și statuia lui George Coșbuc.
Liviu Rebreanu a fost un prozator și dramaturg român, membru al Academiei Române.
La 1 noiembrie 1908, a debutat în presa românească: la Sibiu, în revista Luceafărul, condusă de O. Goga și O. Tăslăuanu, a apărut povestirea „Codrea” („Glasul inimii”). În aceeași revistă, Rebreanu a mai publicat nuvelele „Ofilire” (15 decembrie 1908), „Răfuială” (28 ianuarie 1909) și „Nevasta” (16 iunie 1911).
A început un nou jurnal de lector – Spicuiri – aplecându-se, în mod deosebit, asupra paginilor de critică și istorie literară din Viața românească, aparținând, mai ales, lui Garabet Ibrăileanu. A revenit asupra amintirilor din copilărie, scrise la Gyula, de data aceasta sub influența lui Creangă. A încearcat să traducă după o versiune germană, romanul „Război și pace” de Tolstoi.
În traducerea lui, revista „Țara noastră” a publicat poemul „Moartea șoimanului” de M. Gorki. Din Prislop, i-a trimis o scrisoare lui Mihail Dragomirescu, propunându-i, spre publicare, o povestire. A scris nuvela „Mâna” (prima variantă a nuvelei Ocrotitorul), sub influența lecturilor din Anton Pavlovici Cehov.
La 25 octombrie 1910, a debutat în capitala țării: în revista Convorbiri critice a apărut nuvela „Volbura dragostei”. Ea a deschis șirul unei însemnate colaborări: „Proștii”, „Culcușul”, „Golanii”, „Dintele” (1910). A început să primească scrisori de încurajare de la Mihail Dragomirescu care se interesa îndeaproape de ce scrie, l-a invitat acasă și s-a oferit să-l ajute să primească o slujbă la un ziar.
A fost angajat la Ordinea, unde redactor-șef era Ștefan Antim: în „Răscoala” apare ca personajul Antimiu. A fost secretar de redacție la Falanga literară și artistică, condusă de Mihail Dragomirescu, funcție pe care a deținut-o și la Convorbiri critice.
Bustul lui Liviu Rebreanu nu este doar un omagiu adus scriitorului, ci și o invitație la reflectie asupra impactului literaturii sale asupra identității culturale românești. Situat într-un loc accesibil și vizibil, acesta încurajează vizitatorii să descopere și să aprecieze moștenirea literară a României.
