Cabaretul – arta decadenta

In perioada care poarta numele de Belle Epoque (1890-1914), societatea franceza, datorita schimbarilor tehnologice – raspandirea curentului electric, aparitia primului film (“Infiintarea uzinelor Lumiere”, difuzat cu ocazia obtinerii brevetului pentru cinematograf), a virat catre un stil de viata boem si chiar frivol, cateodata. Clasa de mijloc incepea sa devina din ce in ce mai bine conturata, iar renuntarea la o anumita rigiditate in ceea ce priveste diferentele de natura sociala a dus la aparitia unui melanj economic, social si cultural foarte interesant.

Pe acest fundal propice, apare cabaretul, un  spectacol de divertisment din categoria variete-ului, care include muzica, dans, comedie, numere de circ şi piese de teatru scurte. Stilul este numit după locatia in care se realiza spectacolul, de cele mai multe ori fiind una similara unui club de noapte.

Spectacolele de cabaret au devenit din ce in ce mai cunoscute spre sfarsitul secolului al XIX-lea, in Franta, inflorind, cativa ani mai tarziu, si in tari ca Germania, Olanda si Statele Unite. Cartierul francez, care a devenit cunoscut in lume tocmai datorita acestor cluburi atat de populare, poarta numele de Montmartre, un adevarat centru al vietii de noapte. In general, clientii cabaretului, o mixtura de aristocrati, mica burghezie si muncitori de rand, erau cei care isi doreau sa se simta liberi, neconstransi de normele sociale existente.

Printre cele mai renumite cluburi de noapte din acea vreme in Franta, se numara Chat Noir, Moulin Rouge si Folies-Bergère, ultimele doua fiind active, ca afacere, chiar si in ziua de azi. Popularitatea de care s-a bucurat variete-ul acelor vremuri se explica prin tipul de spectacol nonconformist, foarte nou pe atunci, cu dansatoare atipice, stralucitoare in costumele lor special gandite, pentru a accentua feminitatea si pentru a sublinia latura senzuala a acestor aparitii. Cabaretul a fost o adevarata rampa de lansare pentru un numar mare de artisti, printre care se numara si Maurice Chevalier sau Josephine Baker.

In Germania, cluburile de noapte isi fac aparitia ceva mai tarziu decat in Franta, pe la mijlocul secolului al XX-lea. Pana in anul 1920, acest gen de cluburi a fost interzis de catre guvern, dar, odata cu intrarea in era Weimar (1920- 1930) – regim instalat dupa Primul Razboi Mondial, care a reusit o efemera redresare economica, expresia artistica a fost mult mai putin influentata de sfera politica, motiv pentru care cabaretul a inceput sa aiba o adevarata semnificatie culturala, in special datorita controverselor numeroase aparute in jurul acestui subiect.

Din nefericire pentru germani, perioada de inflorire de care s-a bucurat acest gen de club de noapte a fost una foarte scurta, din cauza instalarii in fruntea tarii a partidului nazist, care a distrus complet aceasta forma de manifestare, ca, de altfel, si orice alt mod de exprimare artistica, pastrand doar acele mici piese care nu faceau decat sa flateze guvernarea.

Cabaretul in America

Acest gen de divertisment – cabaretul –  a luat amploare in orase precum New York si Chicago, in prima jumatate a secolului al XX-lea. Cluburile de noapte americane aveau, in playlist, in special, muzica jazz, stil dezvoltat inca din 1910, in  New Orleans, iar in cluburile din Chicago erau invitate, de cele mai multe ori, trupe mari ale vremii, in timp ce in New York erau promovati artistii solo.

In lumea vestica, dimensiunea erotica, tinand, uneori, de partea mai obscura a cabaretului, a persistat pentru o  lunga perioada de timp, influentand major spectacolele de divertisment live. In ultimii cativa zeci de ani, acest fel de divertisment, atat de popular, se manifesta prin genul ce poarta numele de Dark Cabaret, cu influente ce tin de piesele avangardiste ale dramaturgilor germani Bertolt Brecht si Kurt Weill.

Unul dintre cele mai populare si cunoscute cluburi de noapte, cu spectacole de cabaret, este cel care poarta numele de Moulin Rouge, inaugurat in octombrie, 1889, la Paris, de catre  Joseph Oller si Charles Zidler, cel care, in momentul in care a deschis portile clubului, a atras mii de impatimiti ai extravagantei si ai nonconformismului.

Atmosfera inimitabila a cabaretului parizian a determinat imensul succes de care s-a bucurat Moulin Rouge, acesta fiind supranumit si “Le Premier Palais des Femmes” (“Primul palat al femeilor”). Popularitatea se datoreaza, in mare parte, si Can can-ului francez, creat de catre Nini Pattes-en-l’Air, avand ca sursa de inspiratie dansul ce poarta denumirea de cadril –  inventat in 1850. Can can-ul este un dans dinamic, indraznet, indecent – spun unii – dar unic in natura sa.

Acum, la mai mult de 100 de ani distanta, cabaretul Moulin Rouge patreaza inca prestigiul acelor vremuri demult apuse, fiind unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Parisului, si datorita celebrului pictor Toulouse-Lautrec, unul dintre clientii fideli ai localului, care, in multe dintre picturile sale, a surprins momente, decoruri, dansatoare gratioase si pitoresti de la Moulin Rouge.