Caiacul, aceasta ambarcatiune care inainteaza cu repeziciune in apa, a fost inventat cu sute de ani in urma, de catre inuiti (eschimosi), si, initial, era construit din lemn acoperit cu piele de foca, fiind folosit, in principal, pentru vanatoare. Ambarcatiunile originale, care se mai numeau si “umiak”, erau foarte asemanatoare, ca forma, cu cele din ziua de astazi (cele realizate din fibra de sticla, kevlar sau plastic), fiind alcatuite dintr-o rama de lemn imbracata in piele de foca, iar interiorul era, de asemenea, captusit cu blana, pentru a pastra o temperatura constanta in gerul arctic si pentru o mai buna izolatie.

Toate aceste detalii ne fac sa intelegem ca inuitii, plecati la vanatoare, in confruntare cu apele oceanului, se considerau un fel de “extensie” a propriilor caiace, ceea ce le asigura o manevrabilitate perfecta a barcii si, implicit, mai multe sanse in temerarele lor incercari. Ei trebuiau sa stie cum sa redreseze ambarcatiunea, in cazul in care acesta se rasturna, manevra numindu-se, si in ziua de astazi, “rotirea eschimo”.

Legenda spune ca, in momentul in care rusii au intrat in contact cu aceasta civilizatie – vanatorii aleutieni (eschimosii) – la inceputul anilor 1700, au fost atat de impresionati de capacitatile lor, incat s-au intors pentru a-i exploata si pentru a-i vinde locuitorilor de pe coasta Americii de Nord, in scopul de a fi folositi la vanatoarea de foci si de vidre. Sub sclavia rusa, aleutienii au vanat, pana aproape la disparitie, vidrele din apele Alaskai de Nord.

Daca de comunitatea eschimosilor se leaga existenta caiacelor, in Polinezia (insulele din sudul si estul Oceanului Pacific) si pe raurile din America de Nord, bastinasii foloseau o barca similara – canoe – dar cu pagaia (lopata) cu un singur capat, spre deosebire de caiac, pentru care se folosea pagaia dubla (cu doua capete).

Caiacele au fost introduse ca mijloc de recreere pe la mijlocul secolului al XIX-lea, sub forma unei barci ce purta numele de “Rob Roy”, iar in anul 1845, britanicul John MacGregor ordona construirea unor ambarcatiuni din stejar si cedru, pentru a explora raurile si lacurile din Europa, in scopul de a le prezenta amatorilor si un alt mijloc de deplasare. Cartea, pe care acesta o lanseaza la sfarsitul calatoriei sale, se bucura de un real succes, mersul cu o asemenea ambarcatiune – caiacul devenind extrem de popular in toata Europa.

Evolutia ambarcatiunii este, asadar, fulminanta, odata cu aparitia lui “Rob Roy”, sportul pe care il implica atrage tot mai multi oameni, devenind proba de concurs in cadrul Jocurilor Olimpice desfasurate la Paris, in anul 1924. In anul 1933 se organizeaza primele campionate mondiale de caiac, iar in 1936, proba este reintrodusa la JO, sportivii putand castiga, de aceasta data, si medalii, pentru prestatia lor.

Citește și:  NATO - organizația care ar trebui să promoveze cooperarea şi să gestioneze conflicte pe plan internaţional
Concur de caiac, Foto: jerseykayakadventures.co.uk
Concur de caiac, Foto: jerseykayakadventures.co.uk

In 1931, vienezul Adolf Anderle devine prima persoana care reuseste sa navigheze cu caiacul  pe raul Salzach, afluentul cel mai lung al Innului, care strabate Germania si Austria. Succesul sau a dus la cresterea standardelor in ceea ce priveste acest sport, in toata lumea, motiv pentru care, la scurt timp dupa reusita lui, a fost dezvoltata Scala Internationala a dificultatii raurilor, un standard care si astazi clasifica gradul de dificultate a raurilor repezi. In anul 1938, Genevieve De Colmont devine prima femeie din lume care reuseste sa conduca o astfel de ambarcatiune, pe raul Colorado, demonstrand, impreuna cu sotul sau, Bernard, ca navigarea pe rauri repezi este mai potrivita pentru caiace decat pentru barcile din lemn, grele, folosite pana in acel moment, de catre exploratori si pasionatii de natura.

O schimbare majora in istoria evolutiei structurale a acestei ambarcatiuni este data de inventarea, in anul 1950, a materialului care avea sa schimbe lumea – fibra de sticla – caiacele devenind mult mai usoare si mai versatile. In 1984, sunt produse primele ambarcatiuni din plastic si, ulterior, din kevlar, o poliamida mai rezistenta decat otelul.

Caiacul zilelor noastre este umiakul eschimosilor, aspectele care s-au schimbat, in mod firesc, in toata aceasta istorie, fiind tehnologia, materialele din care sunt construite si, in special, scopul lor. Daca acum cateva sute de ani, eschimosii le construiau pentru performanta si pentru viteza necesare la vanatoare, la inceputul secolului al XXI-lea, caiacul serveste, in primul rand, in competitiile sportive, dar si turismului nautic, fiind folosit pentru explorarea raurilor, a lacurilor si a oceanelor din toata lumea. Formele caiacelor sunt adaptate scopurilor (free-style, rauri repezi, mari, oceane) si, adesea, un caiac se confunda cu o canoe, singurele diferente fiind pozitia asezat (caiac), in genunchi (canoe), si pagaia dubla sau simpla. Pentru ambele situatii este nevoie de un bun antrenament din partea conducatorului de barca. Foarte multi dintre cei care manevreaza caiace, astazi, duc mai departe pasiunea, curajul, ingenuitatea si respectul profund fata de natura al stravechilor eschimosi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.