Călcâiul lui Ahile este o expresie consacrată, ale cărei origini se află în mitologia greacă. Ahile este unul dintre eroii lui Homer, din epopeea “Iliada”, care povesteşte ultimele săptămâni din cei zece ani de lupte pentru cucerirea Troiei. În acest război se confruntă aheii (grecii) şi troienii, din tabăra aheilor distingându-se figura lui Ahile, întruchipare a virtuţilor eroului exemplar, fără teamă de moarte, gata de sacrificiu, orgolios, ilustrarea idealului moral al războinicului homeric.

Ahile nu este un personaj inventat de Homer, scriitorul grec inspirându-se din vechi mituri greceşti şi din tradiţia populară. Cea mai veche şi cuprinzătoare scriere consacrată lui Ahile este un poem latin, rămas neterminat, al lui Stace, scriitor puţin cunoscut în epoca sa, care prezintă viaţa eroului Ahile, de la naştere, până când îşi pierde viaţa, în războiul contra Troiei.

Călcâiul lui Ahile, sensul şi originea expresiei
Călcâiul lui Ahile, sensul şi originea expresiei

Potrivit acestor scrieri, Ahile era fiul Lui Tethis, o nimfă marină, şi al lui Peleus, rege în Fthia (o provincie grecească). Legendele spun că insuşi Zeus şi-ar fi dorit-o de soţie pe Tethis, dar pentru că Prometeu profeţise ca ea va naşte un fiu mai puternic decât tatăl lui, Zeus i-a dat-o lui Peleus, după ce acesta, mai întâi, a învins-o în luptă.

La naşterea lui Ahile, mama sa a dorit să-l facă nemuritor, de aceea l-a scăldat în apele Styxului, râul aflat la graniţa dintre lumea viilor şi cea a morţilor, ţinându-l de un călcâi, singura parte a corpului care nu a fost scufundată în apă. După alte legende, Tethis, în acelaşi scop, pentru a-l face invincibil şi nemuritor, l-ar fi acoperit pe pruncul Ahile cu ambrozie, după care i-a purificat trupul deasupra flăcărilor, fiind însă întreruptă, în acest ritual, de Peleus, în felul acesta călcâiul rămânând netrecut prin foc.

Citește și:  Cum este corect – cheltui sau cheltuiesc, contribui sau contribuiesc, bănui sau bănuiesc, sfătui sau sfătuiesc, chinui sau chinuiesc?

De educaţia lui Ahile s-a ocupat centaurul Chiron (iniţial, un zeu al vindecărilor), care l-a învăţat arta războiului, să cânte la liră, dar şi medicină. Deşi Tethis a încercat să-l ferească pe fiul său să participe la războiul troian, acesta este găsit de Ulise şi astfel se alătură aheilor, fiind unul dintre cei mai viteji şi curajoşi.

Spre finalul războiului, Paris, cel mai mic dintre fiii lui Priam, regele Troiei, ocrotit de zeul Apollon, ţinteşte cu o săgeată călcâiul lui Ahile, singurul loc în care ar fi putut fi rănit de moarte, şi astfel îşi găseşte sfârşitul unul dintre cei mai vajnici ahei.

Călcâiul lui Ahile
Călcâiul lui Ahile

Dintr-o astfel de împrejurare s-a născut expresia “Călcâiul lui Ahile”, viabilă şi astăzi, şi care înseamnă, mutatis mutandis, punctul vulnerabil, defectuos, al unei persoane – care poate fi o slăbiciune, o situaţie, un anumit tip de comportament, o decizie greşită, o judecată falsă etc. Expresia “Călcâiul lui Ahile” se foloseşte şi pentru a marca o incoerenţă, o contradicţie, un nonsens în argumentaţia cuiva.

De personalitatea eroului grec se leagă, pe lângă expresia “Călcâiul lui Ahile”, şi o alta – “Mânia lui Ahile”, care se referă la o atitudine de revoltă puternică, de neoprit, de neînvins. De altfel, Homer începe epopeea “Iliada” făcând trimitere chiar la această ipostază a eroului grec: “Cântã, zeiţã, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul”.

În anatomie, tendonul cel mai gros şi mai puternic din corpul uman, situat pe partea posterioară a gambei, care coboară până la călcâi, se numeşte “Tendonul lui Ahile”.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.