Călcâiul lui Ahile este o expresie consacrată, ale cărei origini se află în mitologia greacă. Ahile este unul dintre eroii lui Homer, din epopeea „Iliada”, care povestește ultimele săptămâni din cei zece ani de lupte pentru cucerirea Troiei. În acest război se confruntă aheii (grecii) și troienii, din tabăra aheilor distingându-se figura lui Ahile, întruchipare a virtuților eroului exemplar, fără teamă de moarte, gata de sacrificiu, orgolios, ilustrarea idealului moral al războinicului homeric.
Ahile nu este un personaj inventat de Homer, scriitorul grec inspirându-se din vechi mituri grecești și din tradiția populară. Cea mai veche și cuprinzătoare scriere consacrată lui Ahile este un poem latin, rămas neterminat, al lui Stace, scriitor puțin cunoscut în epoca sa, care prezintă viața eroului Ahile, de la naștere, până când își pierde viața, în războiul contra Troiei.
Potrivit acestor scrieri, Ahile era fiul lui Tethis, o nimfă marină, și al lui Peleus, rege în Fthia (o provincie grecească). Legendele spun că însuși Zeus și-ar fi dorit-o de soție pe Tethis, dar pentru că Prometeu profețise că ea va naște un fiu mai puternic decât tatăl lui, Zeus i-a dat-o lui Peleus, după ce acesta, mai întâi, l-a învins în luptă.
La nașterea lui Ahile, mama sa a dorit să-l facă nemuritor, de aceea l-a scăldat în apele Styxului, râul aflat la granița dintre lumea viilor și cea a morților, ținându-l de un călcâi, singura parte a corpului care nu a fost scufundată în apă. După alte legende, Tethis, în același scop, pentru a-l face invincibil și nemuritor, l-ar fi acoperit pe pruncul Ahile cu ambrozie, după care i-a purificat trupul deasupra flăcărilor, fiind însă întreruptă, în acest ritual, de Peleus, în felul acesta călcâiul rămânând netrecut prin foc.
De educația lui Ahile s-a ocupat centaurul Chiron (inițial, un zeu al vindecărilor), care l-a învățat arta războiului, să cânte la liră, dar și medicină. Deși Tethis a încercat să-l ferească pe fiul său să participe la războiul troian, acesta este găsit de Ulise și astfel se alătură aheilor, fiind unul dintre cei mai viteji și curajoși.
Spre finalul războiului, Paris, cel mai mic dintre fiii lui Priam, regele Troiei, ocrotit de zeul Apollon, țintește cu o săgeată călcâiul lui Ahile, singurul loc în care ar fi putut fi rănit de moarte, și astfel își găsește sfârșitul unul dintre cei mai vajnici ahei.
Dintr-o astfel de împrejurare s-a născut expresia „Călcâiul lui Ahile”, viabilă și astăzi, și care înseamnă, mutatis mutandis, punctul vulnerabil, defectuos, al unei persoane – care poate fi o slăbiciune, o situație, un anumit tip de comportament, o decizie greșită, o judecată falsă etc. Expresia „Călcâiul lui Ahile” se folosește și pentru a marca o incoerență, o contradicție, un nonsens în argumentația cuiva.
De personalitatea eroului grec se leagă, pe lângă expresia „Călcâiul lui Ahile”, și o alta – „Mânia lui Ahile”, care se referă la o atitudine de revoltă puternică, de neoprit, de neînvins. De altfel, Homer începe epopeea „Iliada” făcând trimitere chiar la această ipostază a eroului grec: „Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul”.
În anatomie, tendonul cel mai gros și mai puternic din corpul uman, situat pe partea posterioară a gambei, care coboară până la călcâi, se numește „Tendonul lui Ahile”.
Expresia Calcâiul lui Ahile continuă să fie relevantă în numeroase contexte, ilustrând vulnerabilități umane universale. Această metaforă, moștenită din mitologia greacă, ne amintește că indiferent de forța sau curajul unei persoane, fiecare are puncte slabe. Reflectând la aplicabilitățile moderne, ar trebui să considerăm:
- Rolul metaforelor antice în înțelegerea conceptelor de vulnerabilitate și reziliență.
- Cum se reflectă acest simbol în literatură, cinematografie și discursuri motivaționale.
- Importanța recunoașterii și acceptării punctelor noastre slabe în dezvoltarea personală și profesională.
Pentru mai multe informații despre evoluția limbii și expresiilor, citiți cum este corect: deseară sau diseară. Acest articol vă va ghida prin subtilitățile limbii române și vă va ajuta să înțelegeți mai bine contextele adecvate pentru diverse expresii.
