În fiecare an, odată cu apropierea lunii decembrie, își fac apariția în magazine, în case și pe rețelele sociale niște obiecte care transformă așteptarea Crăciunului într-un mic ritual zilnic – Calendarele de Advent. Unele ascund ciocolată, altele mici jucării, produse cosmetice, ceaiuri, mesaje sau surprize atent alese. În spatele “ferestrelor” din calendar, numerotate de la 1 la 24 se află însă o tradiție cu o istorie mult mai veche decât cea a calendarelor comerciale de astăzi.
Ce este, de fapt, Calendarul de Advent? De unde provine? Este o tradiție exclusiv catolică sau o întâlnim și la alte confesiuni creștine? Și ce legătură are cu pregătirea spirituală pentru Nașterea Domnului? Pentru a-i înțelege semnificația, ar trebui să privim dincolo de dulciurile și de cadourile ascunse în spatele micilor “ferestre”.
Ce este Adventul? Care este semnificaţia acestui cuvânt?
Cuvântul “Advent” provine din latinescul “adventus”, care înseamnă “venire” sau “sosire”. În tradiția creștină occidentală, termenul desemnează perioada de pregătire spirituală pentru sărbătoarea Nașterii lui Iisus Hristos, celebrată la data de 25 decembrie.
Adventul nu este doar o perioadă de așteptare a Crăciunului, ci și una de reflecție, rugăciune, speranță și pregătire sufletească. Acesta amintește, în același timp, de două “veniri” – venirea lui Hristos în lume, prin Naștere, și cea de-a doua Sa “venire”, la sfârșitul veacurilor.
În Biserica Romano-Catolică, Adventul începe în duminica cea mai apropiată de sărbătoarea Sfântului Andrei, adică în duminica aflată între 27 noiembrie și 3 decembrie. Are întotdeauna patru duminici, însă durata sa în zile diferă de la un an la altul. Este important de precizat că Adventul nu este sinonim cu întregul post al Crăciunului și nici nu reprezintă o sărbătoare în sine. Este un timp liturgic distinct, cu propriile lecturi, rugăciuni și simboluri.
Calendarul de Advent – origine
Povestea calendarului de Advent a început în spațiul german, în secolul al XIX-lea, într-un mediu predominant protestant, mai exact luteran. Familiile germane aveau diferite obiceiuri prin care îi ajutau pe copii să numere zilele rămase până la Crăciun. Unele aprindeau câte o lumânare în fiecare zi, altele marcau zilele pe pereți sau pe uși cu linii de cretă, iar în anumite case se oferea câte o imagine religioasă sau o mică surpriză în fiecare zi.
Una dintre cele mai cunoscute povești despre apariția Calendarului de Advent modern se leagă de Gerhard Lang, un editor german. Se spune că, în copilărie, mama sa îi oferea zilnic câte o mică surpriză dulce în perioada premergătoare Crăciunului.
Amintindu-și de această experiență, Lang a contribuit, la începutul secolului al XX-lea, la popularizarea Calendarului de Advent tipărit, cu imagini sau mici “ferestre” care puteau fi deschise în fiecare zi. În jurul anului 1908, au apărut unele dintre primele forme comerciale ale Calendarului de Advent, iar în anii următori conceptul a fost dezvoltat și diversificat.
Tradiția a devenit tot mai populară în Germania, apoi s-a răspândit în alte țări europene și în America de Nord. După cel de-Al Doilea Război Mondial, Calendarul de Advent a cunoscut o expansiune importantă, inclusiv datorită producției de masă și introducerii ciocolatei în spatele ferestrelor. Așadar, deși este asociat, astăzi, foarte des cu lumea catolică, Calendarul de Advent are rădăcini istorice în mediul protestant german.
De ce sunt, în Calendarul de Advent, 24 de ferestre și ce simbolizează?
Calendarul tradițional are 24 de ferestre, numerotate de la 1 la 24 decembrie. Fiecare fereastră corespunde unei zile și ascunde o surpriză care poate fi descoperită numai la data respectivă. Forma clasică este cea a unui carton ilustrat, cu 24 de ușițe care se deschid succesiv. În spatele lor se găsesc imagini, versete biblice sau mici surprize.
De ce 24 de zile și nu 25? Pentru că numărătoarea se încheie în Ajunul Crăciunului, la 24 decembrie, când așteptarea Nașterii Domnului ajunge la final. Crăciunul este momentul sărbătorii propriu-zise. Dincolo de aspectul său practic, calendarul are și o simbolistică aparte:
Așteptarea – fiecare zi marchează un pas mai aproape de Crăciun și amintește că lucrurile importante presupun răbdare.
Speranța – fiecare fereastră deschisă poate fi privită ca o mică lumină care se adaugă bucuriei sărbătorii ce urmează.
Bucuria lucrurilor mărunte – surprizele zilnice ne învață să ne bucurăm de gesturi simple și de momente aparent neînsemnate.
Pregătirea sufletească – în varianta sa religioasă, calendarul poate încuraja rugăciunea, lectura unui fragment biblic, faptele bune și apropierea de cei din jur.
Este bine de făcut o distincție – numărul 24 are, în primul rând, o funcție calendaristică, iar interpretările spirituale sunt asociate tradiției Adventului, nu unor semnificații dogmatice obligatorii, atribuite fiecărei ferestre.
Cum arată Calendarul de Advent?
Există mai multe variante ale Calendarului de Advent – calendarul tradițional ilustrat, cu scene ale Nașterii lui Iisus, îngeri, stele, ieslea din Betleem, magi și alte imagini specifice Crăciunului; calendarul cu ciocolată și dulciuri – probabil una dintre cele mai cunoscute variante contemporane, în special pentru copii; calendarul cu jucării – conține figurine, piese de construit, accesorii sau mici obiecte de colecție; calendarul cu produse cosmetice – foarte popular în rândul adulților, poate include parfumuri, creme, produse de îngrijire și machiaj; calendarul gastronomic – poate ascunde ceaiuri, cafea, condimente, biscuiți, gemuri sau alte delicatese; calendarul personalizat sau realizat manual – este confecționat din lemn, carton, material textil ori mici săculeți numerotați și poate fi umplut de familie cu mesaje, activități și cadouri alese individual.
Există și calendare digitale, în care utilizatorul deschide, în fiecare zi, o fereastră virtuală și descoperă o fotografie, un mesaj, un cântec, o poveste sau o activitate. În fond, forma nu este esențială. Ideea centrală rămâne aceeași – fiecare zi aduce un mic moment de bucurie și face așteptarea mai frumoasă.
Este Calendarul de Advent o tradiție exclusiv catolică?
Calendarul de Advent, deşi este asociat frecvent cu Biserica Romano-Catolică, nu a fost inventat de catolici. Originile sale moderne sunt legate de familiile protestante din Germania, în special de mediul luteran, iar în prezent este folosit de catolici, protestanți și de numeroase familii care nu aparțin unei confesiuni religioase sau care îl privesc pur și simplu ca pe un obicei festiv.
În Biserica Ortodoxă nu există, în mod tradițional, un Calendar de Advent identic cu cel din Occident și nici o perioadă liturgică numită Advent, în sensul romano-catolic. Există însă o perioadă de pregătire pentru Nașterea Domnului, care îndeplinește, în mare parte, un rol spiritual asemănător – Postul Crăciunului, cunoscut și sub numele de Postul Nașterii Domnului.
Acesta durează 40 de zile și începe, în calendarul ortodox român, la 15 noiembrie, încheindu-se la 24 decembrie. Este o perioadă de post, rugăciune, spovedanie, împărtășire, milostenie și pregătire sufletească pentru întâmpinarea Nașterii lui Hristos.
Evident, nu există un motiv pentru care o familie ortodoxă nu ar putea adopta acest obicei (Calendarul de Advent), mai ales dacă îi oferă un conținut creștin și educativ. Mai ales în ultimii ani, au devenit tot mai vizibile calendarele de așteptare a Crăciunului adaptate copiilor, dar şi adulţilor, indiferent de religie.
Calendarul de Advent – tradiție spirituală sau strategie de marketing?
Popularitatea actuală a acestui obicei – Calendarul de Advent – ridică o întrebare legitimă: mai păstrează Calendarul de Advent semnificația sa religioasă sau a devenit doar un produs comercial? Răspunsul depinde în mare măsură de felul în care este folosit.
Un calendar cu 24 de bucățele de ciocolată poate fi o modalitate atractivă de a marca apropierea Crăciunului. Unul cu versete biblice, rugăciuni și îndemnuri la fapte bune poate deveni un instrument de educație religioasă. Iar unul cu mici cadouri poate fi pur și simplu o expresie a bucuriei de a dărui.
Problema apare atunci când accentul cade exclusiv pe valoarea materială a surprizelor și pe consum. În fond, Calendarul de Advent nu a fost creat pentru a transforma fiecare zi din decembrie într-o ocazie de cumpărături, ci pentru a da sens așteptării. Poate tocmai de aceea, variantele realizate manual, cu mesaje, povești și activități în familie, au un farmec aparte. Ele readuc în prim-plan ideea de timp petrecut împreună și de bucurie construită treptat.
Există şi unele calendare care sunt adevărate obiecte de colecție, cu prețuri considerabile și produse în ediție limitată. Altele sunt concepute pentru cupluri, prieteni sau chiar pentru animalele de companie. Și mediul online a contribuit la popularizarea lor. În fiecare an, în luna decembrie, rețelele sociale sunt pline de videoclipuri în care oamenii deschid zilnic câte o fereastră și prezintă surpriza descoperită.
Până la urmă, indiferent de confesiune sau de forma aleasă, mesajul rămâne același – Crăciunul nu ar trebui să fie doar o zi pe care o așteptăm, ci o sărbătoare pentru care ne pregătim sufletește, cu răbdare, iubire și recunoștință. Poate că adevărata surpriză a unui calendar de Advent nu se află în spatele ultimei “ferestre”, ci în bucuria pe care am învățat să o descoperim în fiecare zi, până la acel moment.
