Cand a aparut metroul?

Cuvantul “metrou/metro” provine din termenul “metropolitan” care are o dubla semnificatie: “care este specific unei metropole” (oras de mari dimensiuni/capitala) si “vehicul care circula pe o linie subterana urbana”.

Primul metrou din lume a fost dat in folosinta, in 1863, la Londra – Metropolitan Railway (numit astazi London Underground), proiectul fiind coordonat de inginerul  Charles Pearson. La vremea respectiva, vagoanele erau trase de locomotive cu aburi. Conceptia si constructia sa au fost dictate de necesitatea de a regla circulatia intr-un oras foarte aglomerat si cu o geografie urbana destul de complicata. Primul tronson dat in functiune avea 6,5 kilometri lungime si lega Farringdon Street cu gara Paddington. Desi locomotivele cu abur creau serioase probleme de ventilatie in tunel, metroul s-a bucurat de un succes imediat si numarul liniilor a crescut rapid. In 1890 a fost inaugurata prima linie electrica si, pana la 1900, toate locomotivele cu abur au fost inlocuite, reteaua electrificandu-se complet.

1868 este anul in care si la New York s-a deschis prima linie de metrou, un metrou usor, de suprafata, cel subteran inaugurandu-se in 1904.

In 1869, in Atena, s-a pus in functiune asa numita “Linie verde” de metrou, in 1875, la Istambul, in 1896, la Budapesta si, in 1898, la Viena. Metroul din Paris a fost inaugurat in 1900, cu ocazia Expozitiei universale din capitala Frantei, si a fost, de la bun inceput, in intregime electrificat. Pentru ca lucrarile sa se poata termina la timpul stabilit, 2000 de muncitori au lucrat zi si noapte, in vara anului 1900, mai exact pana la 19 iulie, data inaugurarii.

Metroul a cucerit si America de Sud, in Buenos Aires, prima linie deschizandu-se in 1913, urmata, mult mai tarziu, in 1974, de o alta, in Sao Paulo, cel mai mare oras din Brazilia.

In prezent, cea mai extinsa retea de linii de metrou din lume se afla la New York, cu o istorie care incepe in 1904. Dupa lungimea liniilor, pe primul loc ramane, totusi, metroul din Londra, iar pe cel de-al doilea,  metroul din Shanghai. Din punctul de vedere al numarului de calatori (zilnic si anual), cele mai aglomerate sunt metrourile din Tokyo, Moscova si Seul (Coreea de Sud). Acesta din urma transporta zilnic peste sapte milioane de calatori. Fiecare statie este denumita prin trei cifre, prima indicand linia, iar urmatoarele doua, numarul statiei.

Despre un metrou in Moscova, s-a pus problema inca din 1870, in vremea tarului reformator Alexandru al II-lea. Asasinarea acestuia a determinat insa abandonarea proiectului. Dupa mai multe tentative, abia in 1935 s-a deschis prima linie. Astazi, lungimea totala a liniilor de metrou din Moscova este de 301 kilometri, cu 182 de statii, construite la mare adancime, prin care trec zilnic, circa noua milioane de calatori (si peste doua miliarde anual).

Mai multe studii independente sustin ca sub reteaua publica de metrou, in Moscova, ar mai exista inca una, militara, Metro 2, a carei constructie a inceput in timpul lui Stalin, desi autoritatile nu au confirmat niciodata acest zvon. Mai mult, se crede ca lungimea acesteia este mult mai mare decat cea a metroului “normal”, ca ar lega Kremlinul (centrul politic al Federatiei Ruse) de FSB (Serviciul Federal de Securitate), de Ministerul Apararii, de aeroportul Vnoukovo si de alte puncte strategice si ca, in 1997, inca se mai faceau lucrari de amenajare, la un ultim segment, din aceasta retea secreta.

Ultimele tehnologii in materie de transport au facut ca din ce in ce mai multe metrouri clasice sa fie inlocuite cu metrouri pneumatice, mai silentioase si de mai mare viteza. De asemenea, incepand cu anii ’80, ai secolului trecut, au aparut metrouri usoare, complet automatizate, fara conductor, cu gabarit redus. Acestea functioneaza in multe orase din Franta, la Copenhaga (Danemarca), dar si in Belgia, la Bruxelles, unde liniile sunt concepute de asa maniera incat sa poate fi transformate (adaptate) pentru metroul greu.

Cel mai rapid metrou din lume, care va avea si o statie (una dintre cele 15) proiectata sa devina, de asemenea, cea mai mare dintre cele care exista pana in prezent, este Express Rail Link West Kowloon Terminus si va fi dat in functiune in 2015, in sudul Chinei. Va circula cu o viteza de 200 kilometri/ora si va face legatura intre Hong Kong si Guangzhou (al treilea oras, ca marime, al Chinei).

Metroul din Bucuresti

Primele planuri pentru construirea unui metrou in Bucuresti au fost facute inca din anii ’30, al secolului al XX-lea, dar cel de-al Doilea Razboi Mondial si tensiunile politice de dupa acest eveniment, care au culminat cu instaurarea regimului comunist, au zadarnicit acest proiect. Abia in 1970, intr-o perioada in care Bucurestiul a inregistrat o dezvoltare rapida, reteaua de transport in comun a devenit insuficienta si s-a decis demararea lucrarilor la metrou, unul dintre proiectele meritorii din timpul regimului Ceausescu, in comparatie cu celelalte masuri, dezastruoase, ale sistematizarii orasului.

Prima linie, de 8,6 kilometri, cu sase statii, a fost deschisa la data de 16 noiembrie 1979, intre Timpuri Noi si Semanatoarea. Spre deosebire de alte metrouri din tarile din est, statiile bucurestene au fost concepute intr-un design modern, cu o arhitectura simpla si functionala, optandu-se pentru cate o culoare dominanta in fiecare statie. Reteaua s-a extins treptat, liniile avand, in prezent, in jur de 68 de kilometri, cu un trafic de aproximativ 600 000 de calatori, zilnic. Cel mai important proiect, la momentul prezent, este cel de a extinde reteaua, cu un tronson Gara de Nord – Aeroportul Henri Coanda, care ar insemna 16 kilometri, 19 statii si o investitie de aproape un miliard de euro. Daca termenele si finantarile vor fi respectate, linia ar trebui sa fie gata in 2019.