Pana la inventarea masinii de inghetata, secole de-a randul, oamenii s-au bucurat de savoarea unor preparate facute din zapada adusa din ghetari, amestecata cu fructe, miere si apa de trandafiri. La babilonieni, egipteni, romani si arabi, in antichitate, exista obiceiul de se bucura, la desert, de gustul bun al sucurilor de fructe inghetate (in limba araba, « sherbeth », din care a derivat termenul din limba actuala – « serbet »). Unul dintre cele mai vechi documente in care se pomeneste de « inghetata » a apartinut unui poet grec, din jurul anului 500 i.Hr. De asemenea, Alexandru cel Mare avea obiceiul ca, ori de cate ori poruncea constructia unui edificiu, sa ceara si realizarea unor enorme beciuri, in care sa fie depozitate zapada si gheata, care sa fie folosite pentru revitalizarea ostenilor sai, in timpul zilelor toride de vara. Varsta de aur a inghetatei a fost insa secolul al XVI-lea, la Florenta.
Un cofetar vestit al timpului – Pollivendolo Ruggeri – a castigat un concurs cu un fel de inghetata (serbet), pe care a inmanat-o juriului, numind-o « Platoul cel mai neobisnuit » – toti cei prezenti declarand ca nu au mai gustat vreodata un desert intr-atat de delicios. Unele legende atribuie inventarea inghetatei exploratorului Marco Polo (care ar fi adus reteta din China) si meritul de a o fi popularizat, Catherinei de Medicis. Moda inghetatei s-a raspandit treptat, din Italia, pe intregul continent european, apoi si peste ocean, in America, in 1770, deschizandu-se primul magazin de inghetata la New York, patron fiind un genovez.
Odata cu inventarea « masinii de racit », de catre inginerul german Carl von Linde, in 1876, se putea produce inghetata pe tot parcursul anului si in cantitati mari. Incercari se mai facusera insa si mai inainte, in 1851, americanul John Gorrie punand la punct o « masina de facut gheata ». Pe de alta parte, inginerul francez Fernand Carre construise si el o masina de gheata pentru uz industrial, reusind primul transport de carne congelata peste ocean. Initial, astfel de aparate – frigiderele cu compresor – functionau cu amoniac, care, ulterior, a fost inlocuit cu alte substante. In masina de inghetata, intr-un cilindru, se evapora amoniacul, racind puternic un cilindru si mai mic, in care se pune amestecul din care se obtine inghetata, iar un mecanism de amestecare omogenizeaza gheata si crema.
Masinile de inghetata pentru uzul casnic contin, in loc de racire cu amoniac, o mini-instalatie similara unei lazi frigorifice, in care temperatura poate sa coboare la nivelul optim, fara a se forma cristale de gheata. La ora actuala, exista masini de inghetata casnice, autonome, prevazute cu sistem de turbionare a cremei de inghetata (ca la mixer), masini cu acumulare, care inmagazineaza frigul gratie unei solutii saline, plasata in congelator. De regula, cand se prepara inghetata, se procedeaza in felul urmator : se umple recipientul special conceput cu crema lichida, se branseaza aparatul la curentul electric si se pune in functie mecanismul de turbionare. Dupa 30-60 de minute, paletele se ridica singure, se rastoarma inghetata intr-un alt vas si se pastreaza in congelator, la o temperatura in jur de -6 grade Celsius, pentru a-si pastra aspectul caracteristic (solid).
Cei mai multi specialisti in gastronomie, dar si consumatorul de rand considera ca, exceptand gelateriile traditionale, care conserva retete de sute de ani, fara sa faca rabat de la calitate, inghetatele din comertul actual nu mai au un gust autentic, din pricina substitutelor lactate si pentru ca sunt congelate in masini de inghetata enorme, cu amoniac (in loc de solutie sarata si gheata pisata). Pe de alta parte, avand in vedere cererea enorma de inghetata pe piata mondiala, aceasta nu ar putea fi indeplinita fara masinile de inghetata moderne, de mare capacitate. Se produc anual miliarde de kilograme de inghetata, cele mai mari importatoare fiind Anglia, Franta, Germania, Spania, Olanda etc., tari in care consumul este de peste 10 kilograme, anual, pe cap de locuitor.
Cel mai mare tort de inghetata din lume (si care, de altfel, a intrat in Guiness Book) a fost preparat la Toronto, in Canada, avand o greutate de 10 130 de kilograme.
Incepand cu 2006, la Tokyo, in Japonia, functioneaza un Muzeu al Inghetatei, unde vizitatorii pot gusta din cele mai diverse preparate de acest fel, dupa retete adunate din toate colturile lumii.
.){kind=link}