Roata este unul dintre acele obiecte intr-atat de legate de istoria civilizatiei, incat pare a avea o valoare intrinseca. Este si motivul pentru care cuvantul a intrat in alcatuirea unor expresii care subliniaza o evidenta, de felul “a reinventa roata” (adica, a reface inutil ceva ce se stie de mult timp) sau “a fi a cincea roata de la caruta” (lipsit de importanta) sau “a pune bete in roate “, “a merge ca pe roate” etc.
Pana in prezent nu a primit nimeni credit exclusiv pentru inventarea rotii (in sensul propriu al cuvantului), atat inventatorul, cat si perioada exacta a inventiei ramanand un mister. Arheologii sunt de parere ca roata era cunoscuta inca din perioada 8000 – 6000 i.Hr., fara a exista dovezi clare in acest sens. In Asia Mica a fost descoperita cea mai veche structura sub forma de cerc, similara rotii, in zona Mesopotamiei (civilizatia sumeriana) – in Ur, astazi parte a Irak-ului, care dateaza din anul 3500 i.Hr. Se pare ca roata era necunoscuta in America precolumbiana (civilizatiile Inca, Maya), desi acestea au lasat omenirii o mostenire impresionanta, culturala si materiala.
In schimb, pe un vas de ceramica, descoperit in Polonia, la Bronocice, s-a putut constata, intr-o pictograma, reprezentarea unui car cu patru roti, datand din jurul anului 3500 i.Hr., probabil cea mai veche imagine a unui vehicul, din lume, ceea ce pune sub semnul intrebarii originea sumeriana a rotii. In 2003, langa Ljubljana (capitala Sloveniei) a fost descoperita o roata din lemn, veche de peste 5300 de ani, dar specialistii nu cred ca roata a fost inventata in aceasta parte de lume. Ulterior, desi destul de tarziu, la scara evolutiei civilizatiei umane, inceputul revolutiei industriale aduce roata in atentia tuturor continentelor.
Roata, cercul din lemn sau din piatra, initial plin la interior, este cea mai importanta inventie mecanica din toate timpurile, ideea care sta la baza functionarii sale fiind miscarea circulara, in jurul unui ax, a unui corp simetric. Un simplu principiu al miscarii a generat una dintre cele mai ingenioase descoperiri, care a marcat istoria devenirii umane. Inainte de inventarea rotii, oamenii s-au folosit de diferite metode pentru facilitarea deplasarii, a transportului unor materiale, majoritatea incorporand obiecte masive, de cele mai multe ori busteni, acestia dandu-le posibilitatea de a muta si deplasa din loc, rapid si eficient, obiecte care nu puteau fi transportate, doar cu mainile goale.
Singura problema era aceea ca bustenii necesari, nefiind legati, nu asigurau o buna directie decat cu un foarte mare efort. Istoricii inca nu pot spune cu precizie daca aparitia rotii a urmat sau a precedat domesticirea animalelor (a cailor si a bovinelor, in primul rand) si daca celebrele care egiptene, printre cele mai vechi , au fost concepute initial, pentru razboi sau pentru agricultura si transport in viata cotidiana. Cert este ca, de exemplu, in mormantul lui Toutankhamon, din Valea Regilor (Egipt), s-au gasit reprezentate sase care de razboi, cu cate doua roti, cu spite, in India, China Orientul Mijlociu, nenumarate dovezi demonstreaza ca roata a avut un impact major asupra civilizatiilor respective.
De la aparitia rotii pline, compacte, omenirii i-au mai trebuit inca 1500 de ani pentru a inventa roata cu spite. Nevoia unui transport rapid si incercarea de a limita cantitatea de material folosit au condus catre aceasta schimbare tehnologica majora. Primii care au implementat varianta cu spite au fost egiptenii, acestia folosind-o la carele lor inca din mileniul al II-lea i.Hr. Grecii sunt insa cei care au ramas in istorie pentru introducerea spitelor in cruce sau in H. Primele spite din fier se pare ca au fost folosite la carele celtice, in jurul anului 1000 i.Hr., astfel de roti ramanand, practic, identice pana in anul 1802, cand G.F. Bauer patenteaza primele spite tensionate, aceasta idee evoluand in forma spitelor de la rotile de bicicleta pe care le stim astazi.
Din moment ce prima roata, construita din lemn, a reusit sa schimbe lumea, asa cum era ea cunoscuta pana la acel moment, omul a incercat, de-a lungul timpului, sa imbunatateasca materialele care intrau in alcatuirea acestei inventii remarcabile. Istoria ne arata ca primele structuri circulare construite cu succes erau alcatuite din placi legate intre ele, cu marginile rotunjite, pentru ca cele solide nu puteau rezista la o greutate reala, pe distante foarte lungi sau in cazul folosirii pe teren accidentat.
Epoca moderna, a inventarii automobilelor, a transportului aerian, a necesitatii tot mai evidente de deplasare dintr-o locatie in alta, a dus la inventia extrem de importanta a cauciucului pneumatic, patentat de scotianul R.W. Thompson, in 1845, idee imbunatatita de conationalul sau, John Dunlop, in 1888, cel care va fonda si bine cunoscuta companie de pneuri care ii poarta numele – Dunlop.
Daca prima idee inovatoare pentru imbunatatirea rotii a fost infasurarea structurii de lemn cu o banda din fier, in special pentru carute si vagonete, dupa inventarea cauciucului pneumatic, avansul tehnologic, in ceea ce priveste aceasta industrie, a explodat, continuand, de-a lungul anilor, cu inventarea nylonului, a corzilor si a altor materiale folosite in fabricarea cauciucurilor. Structura actuala a rotii (a jantei) este rezultatul a decenii de experimente cu fier, otel, aluminiu sau variante ale acestor metale, dar si diferite tipuri de plastic cu rol estetic.
In prezent, structura cu cea mai mare popularitate este, asa cum era si de asteptat, cea din aluminiu si nu doar pentru ca este mai usoara si mai aratoasa, ci si pentru ca are o rezistenta mult mai mare in timp si face ca deplasarea sa fie mult mai lina. Acesta este motivul pentru care, in cazul masinilor de lux, se foloseste aluminiul, ca si in cazul masinilor de curse, situatie in care viteza, greutatea redusa, balansul si stresul mult mai mic de la nivelul cauciucurilor conteaza. Singurul aspect negativ vine din faptul ca acest tip de roata este destul de scump, fata de cele din otel.
In mii de ani de evolutie, roata a trecut de la forma cea mai simpla la cele mai avansate tehnologii de fabricare, determinand, precum un catalizator al unei reactii chimice, avansul civilizatiei moderne, asa cum o stim astazi. Chiar daca forma cercului a existat in natura, de la inceputuri (trunchiul unui copac, luna, soarele, corola unei flori, o piatra etc.), omul este cel care a inventat roata, valorificand aceasta forma simpla, asociind-o cu un ax, intr-un scop precis.