Caniculă este un cuvânt pe care, în această vară, l-am folosit sau auzit foarte des – “coduri galbene şi roşii de caniculă”, “val de caniculă peste România”, “caniculă în Europa”, “efectele caniculei asupra organismului” etc.

Rareori sau deloc ne întrebăm însă care este originea acestui termen. Informaţia simplă, pe care ne-o oferă dicţionarul, dar pe care o putem deduce şi intuitiv, ca vorbitori ai unei limbi de origine latină, este că substantivul “caniculă” (cu sensul “căldură dogoritoare, specifică zilelor calde de vară”), în limba română, este un împrumut din franceză (fr. “canicule”), etimonul fiind latinescul “canicula”.

Surprinzătoarea etimologie a cuvântului “caniculă”

Canis major, Sirius
Canis major, Sirius

Interesant şi aproape necunoscut este felul în care a evoluat sensul acestui cuvânt, de la înţelesul originar, la cel din limbajul actual. În latină, “canicula” este un diminutiv de la “canis” (“câine”) şi înseamnă “câine mic”.

Acest nume (“Canicula”) a fost dat, in timpurile vechi, stelei Sirius, cea mai strălucitoare stea de pe cerul nopții și care face parte din constelația “Canis Major” (Câinele Mare). Deoarece, în perioadele de arșiță, în timpul verii, steaua Sirius răsare și apune în același timp cu Soarele (in intervalul 22 iulie – 23 august), oamenii din trecut au asociat această perioadă cu influența puternică a stelei asupra căldurii și caniculei estivale.

Citește și:  Cum este corect – a fost investit sau a fost învestit în funcție?

Numele constelaţiei – “Canis Major” – provine din legenda greacă a uriașului Orion, care îl avea mereu alături pe Sirius, câinele său, Orion fiind un vânător din mitologia antică, renumit pentru frumusețea sa şi pe care Zeus l-ar fi transformat, după moarte, într-o grămadă de stele. Sirius (“Câinele mic”) se află la aproximativ 8,6 ani lumină distanță de Pământ, ceea ce înseamnă că lumina pe care o vedem astăzi de la Sirius a fost emisă cu 8,6 ani în urmă.

Transferul de sens, de la “canicula” (“câine mic”), la “căldură mare”/ “zăpușeală” se explică şi printr-un obicei al romanilor care, pentru a alunga efectele nocive ale valului de căldură asupra recoltelor și pentru a potoli căldura soarelui, în cele mai călduroase zile de vară (Dies caniculares) obișnuiau să sacrifice “câini roșii”, gest ritualic care ar fi făcut şi ca strugurii să capete această culoare „solară” în anul următor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.