Căutând, pe internet, informaţii despre diverse locuri din ţară, frumoase destinaţii de vacanţă, am găsit, printre altele, descrieri de felul acestora: “Valea Bistriţei montane prezintă aspecte foarte diferite, sectoarele de vale largă alternând cu defileiele înguste.” (carpaţi.org), “Drumul şerpuieşte în continuare prin defileiele munţilor, spre Livadia” (neamul-romanesc.com), “Cele două văi transversale cu defileiele lor; Defileul Oltului în estul grupei şi Defileul. Jiului în vestul grupei”( unibuc.ro), “Prin Defileele Lăpuşului şi Cavnicului” (sites.google.com), “Chei şi defilee din România” (academia.edu) etc.

Surprinzător este şi faptul că multe dintre aceste surse de informaţii (din care am luat exemplele citate anterior) sunt specializate pentru domeniul geografiei sau se leagă de prestigioase instituţii de învăţământ şi ştiinţifice, ceea ce ar trebui să excludă, din start, orice fel de greşeală, inclusiv pe cele de natura lingvistică.

Substantivul defileu, cu sensul de vale transversală îngustă, adâncă și lungă, cu versanți abrupți, săpată de o apă curgătoare în regiunile muntoase (DEX), este un împrumut din limba franceză (fr.défilé).

În limba română, substantivele neutre terminate la nominativ singular în diftongul -eu, se împart în trei categorii, din punctul de vedere al formelor de plural:

Citește și:  Expresia O.K./OK – originea şi situaţia acesteia în limba română

substantive din fondul lexical vechi (puţine la număr), care formează pluralul nearticulat în -ie: curcubeu – curcubeie, heleşteu – heleşteie, zmeu – zmeie, jujeu – jujeie etc.

substantive împrumutate din alte limbi, care fac pluralul în -e, în loc de -ie: liceu- licee, muzeu- muzee, trofeu – trofee etc.

substantive împrumutate, care fac pluralul în -uri: defileu – defileuri, antreu – antreuri, careu – careuri etc.

Aşadar, singura formă corectă de plural a substantivului defileu este defileuri (articulat – defileurile).

Este un adevăr evident că fiecare vorbitor de limba română trebuie să fie preocupat de utilizarea corectă a acesteia, în orice împrejurare, şi cu atât mai mult specialiştii din diverse domenii, care sunt responsabili nu numai pentru corectitudinea şi claritatea informaţiilor, dar şi pentru stăpânirea limbajului. Cum îşi pot oare impune prestigiul ştiinţific instituţii precum cele citate la începutul articolului (Universitatea Bucureşti, Academia.edu etc.), ignorând reguli elementare de exprimare?

4 COMENTARII

  1. Dar tot nu am inteles “de ce este” corect defileuri si nu defilee ( defileele )?
    Adica s-a dat cu banul cand a fost stabilita varianta “corecta” a terminatiei cuvintelor la plural?

  2. Cand este vorba despre cuvinte imprumutate (cum este si cazul substantivului “defileu”), uzul limbii, perioada in care au patruns respectivele cuvinte in limba sunt aspecte care conduc spre o norma pe care gramaticile/ dictionarele o consemneaza. Pentru substantivele imprumutate si care, in romana, se incadreaza in genul neutru, exista (asa cum scrie si in articol) doua posibilitati: pluralul in -uri sau in -e. Desinenta tipica pentru neutru, nominativ-acuzativ, plural este -uri. Asadar, un defileu – doua defileuri!

  3. Atunci am putea spune si “muzeuri” cum de altfel apare si pe “https://dex.anidescoala.ro/declinare/muzeu”

    Daca tot nu se stabileste dupa o “formula matematica”, ci doar cum s-a nimerit sa se considere “corect” la vreamea respectiva ( cand au fost adaugate in dictionar ), putem trage concluzia ca este “corect” atat defileuri cat si defilee. Chiar suna mai natural defilee

  4. Ce paradox sa apara o asemenea eroare tocmai pe ceva ce se numeste “ani de scoala”! Nu, nu “muzeuri”, ci “muzee”, nu “defilee”, ci “defileuri”! Poate va ajuta sa intelegeti mecanismul gramatical/ regula si urmatoarea precizare: exista o serie de substantive neutre, dar din fondul lexical vechi, care, la singular, se termina in -u, iar pluralul il fac in -ie – curcubeu – curcubeie, zmeu – zmeie etc. Unele substantivele imprumutate (din franceza), de genul neutru in limba romana (si despre care deja v-am scris anterior), unele fac pluralul in -uri, iar cele care se termina la plural in -ee (muzee, licee, trofee etc.) urmeaza modelul substantivelor din fondul vechi, dar nu in -ie, ci in -ee (primul e din radacina cuvantului, al doilea e, desinenta de plural! Sigur ca se pot aduce o serie de alte argumente care tin de istoria limbii si de fonetica, nu numai de morfologie, dar nu cred ca este cazul! Unele reguli/ forme corecte ale cuvintelor se retin pur si simplu!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.