Căutând, pe internet, informații despre diverse locuri din țară, frumoase destinații de vacanță, am găsit, printre altele, descrieri de felul acestora: „Valea Bistriței montane prezintă aspecte foarte diferite, sectoarele de vale largă alternând cu defileiele înguste.” (carpați.org), „Drumul șerpuiește în continuare prin defileiele munților, spre Livadia” (neamul-romanesc.com), „Cele două văi transversale cu defileiele lor; Defileul Oltului în estul grupei și Defileul. Jiului în vestul grupei”( unibuc.ro), „Prin Defileele Lăpușului și Cavnicului” (sites.google.com), „Chei și defilee din România” (academia.edu) etc.
Surprinzător este și faptul că multe dintre aceste surse de informații (din care am luat exemplele citate anterior) sunt specializate pentru domeniul geografiei sau se leagă de prestigioase instituții de învățământ și științifice, ceea ce ar trebui să excludă, din start, orice fel de greșeală, inclusiv pe cele de natură lingvistică.
Substantivul defileu, cu sensul de vale transversală îngustă, adâncă și lungă, cu versanți abrupți, săpată de o apă curgătoare în regiunile muntoase (DEX), este un împrumut din limba franceză (fr. défilé).
În limba română, substantivele neutre terminate la nominativ singular în diftongul -eu, se împart în trei categorii, din punctul de vedere al formelor de plural:
- substantive din fondul lexical vechi (puține la număr), care formează pluralul nearticulat în -ie: curcubeu – curcubeie, heleșteu – heleșteie, zmeu – zmeie, jujeu – jujeie etc.
- substantive împrumutate din alte limbi, care fac pluralul în -e, în loc de -ie: liceu- licee, muzeu- muzee, trofeu – trofee etc.
- substantive împrumutate, care fac pluralul în -uri: defileu – defileuri, antreu – antreuri, careu – careuri etc.
Așadar, singura formă corectă de plural a substantivului defileu este defileuri (articulat – defileurile).
Este un adevăr evident că fiecare vorbitor de limba română trebuie să fie preocupat de utilizarea corectă a acesteia, în orice împrejurare, și cu atât mai mult specialiștii din diverse domenii, care sunt responsabili nu numai pentru corectitudinea și claritatea informațiilor, dar și pentru stăpânirea limbajului. Cum își pot oare impune prestigiul științific instituții precum cele citate la începutul articolului (Universitatea București, Academia.edu etc.), ignorând reguli elementare de exprimare?
- De ce este important să cunoaștem pluralul corect: În limba română, cunoașterea pluralului corect al substantivelor ne ajută să ne exprimăm mai clar și să evităm greșelile comune. De exemplu, cuvinte ca „defileu” au o formă de plural care respectă reguli specifice limbii române, precum tranziția de la „eu” la „euri”. Acest lucru evidențiază frumusețea și complexitatea limbii, dar și necesitatea unei înțelegeri profunde a regulilor de gramatică.
- Exemple practice de utilizare: Să analizăm câteva exemple: „Am vizitat mai multe defileuri impresionante în vacanța mea” sau „Defileurile acestei regiuni sunt cunoscute pentru peisajele lor spectaculoase”. Observând utilizarea corectă a pluralului, putem îmbunătăți modul în care comunicăm și descriem lumea din jurul nostru.
- Îmbunătățește-ți cunoștințele de gramatică: Dacă ești interesat de mai multe aspecte ale limbii române și dorești să-ți aprofundezi cunoștințele, te invităm să explorezi și alte articole. De exemplu, Cum este corect: deseară sau diseară? Acest articol îți va oferi informații valoroase despre alte dileme frecvente în limba română și te va ajuta să devii un vorbitor și scriitor mai bun.
Dar tot nu am inteles „de ce este” corect defileuri si nu defilee ( defileele )?
Adica s-a dat cu banul cand a fost stabilita varianta „corecta” a terminatiei cuvintelor la plural?
Cand este vorba despre cuvinte imprumutate (cum este si cazul substantivului „defileu”), uzul limbii, perioada in care au patruns respectivele cuvinte in limba sunt aspecte care conduc spre o norma pe care gramaticile/ dictionarele o consemneaza. Pentru substantivele imprumutate si care, in romana, se incadreaza in genul neutru, exista (asa cum scrie si in articol) doua posibilitati: pluralul in -uri sau in -e. Desinenta tipica pentru neutru, nominativ-acuzativ, plural este -uri. Asadar, un defileu – doua defileuri!
Atunci am putea spune si „muzeuri” cum de altfel apare si pe „https://dex.anidescoala.ro/declinare/muzeu”
Daca tot nu se stabileste dupa o „formula matematica”, ci doar cum s-a nimerit sa se considere „corect” la vreamea respectiva ( cand au fost adaugate in dictionar ), putem trage concluzia ca este „corect” atat defileuri cat si defilee. Chiar suna mai natural defilee
Ce paradox sa apara o asemenea eroare tocmai pe ceva ce se numeste „ani de scoala”! Nu, nu „muzeuri”, ci „muzee”, nu „defilee”, ci „defileuri”! Poate va ajuta sa intelegeti mecanismul gramatical/ regula si urmatoarea precizare: exista o serie de substantive neutre, dar din fondul lexical vechi, care, la singular, se termina in -u, iar pluralul il fac in -ie – curcubeu – curcubeie, zmeu – zmeie etc. Unele substantivele imprumutate (din franceza), de genul neutru in limba romana (si despre care deja v-am scris anterior), unele fac pluralul in -uri, iar cele care se termina la plural in -ee (muzee, licee, trofee etc.) urmeaza modelul substantivelor din fondul vechi, dar nu in -ie, ci in -ee (primul e din radacina cuvantului, al doilea e, desinenta de plural! Sigur ca se pot aduce o serie de alte argumente care tin de istoria limbii si de fonetica, nu numai de morfologie, dar nu cred ca este cazul! Unele reguli/ forme corecte ale cuvintelor se retin pur si simplu!