Castrul roman Potaissa se află în localitatea Turda, fiind cel mai de seamă monument istorico-arheologic din oraş. Ruinele sale se află pe Dealul Cetăţii (sau Cetate), iar în anul 2010 a fost înscris pe lista monumentelor istorice ale judeţului Cluj.
Legiunea a V-a Macedonică a fost cea care a construit Castrul roman Potaissa, acest lucru întâmplându-se în anul 168. Legiunea era originară din Moesia şi a fost trimisă la Potaissa de la Troesmis pentru a întări sistemul defensiv din nord-vestul Daciei romane. Teritoriul risca să fie atacat în contextul conflictelor marcoromanice, astfel că Roma trebuia să facă ceva în acest sens.
Legiunea a reuşit să dea naştere celui mai mare castru din această provincie, a cărui funcţionare a fost printre cele mai îndelungate. De altfel, numele castrului apare şi pe Tabula Peutingeriana, menţionându-se că se este amplasat între Napoca (Cluj-Napoca de azi) şi Salinae (Ocna Mureş de azi).
Castrul roman Potaissa avea dimensiunile de 573 m (laturile de sud şi nord) x 408 m (laturile de vest şi est), ocupând o suprafaţă totală de 23 de hectare. Putea adăposti până la 5000 de militari, care erau păziţi de zidurile groase de aproape doi metri, ele fiind alcătuite din piatră şi mortar. Zidurile erau înconjurate de un șanț de apă, care avea o adâncime de 3 metri şi o lăţime de 12 metri.
Poziţia strategică a castrului îi permitea să observe la timp un eventual atac al invadatorilor, fiind ridicat pe un platou, deasupra oraşului. Altitudinea maximă a castrului este de 375 de metri, militarii putând vedea drumul pe o distanţă de câţiva kilometri. Mai mult, poziţia în care a fost ridicat îl apăra de inundaţii, deşi se afla lângă un curs de apă.
Castrul roman Potaissa avea doar două străzi, Via Principalis şi Via Praetoria, care se intersectau. De asemenea, militarii aveau la dispoziţie patru porţi, şi anume Porta praetoria (îndreptată spre răsărit), Porta principalis sinistra, Porta principalis dextra şi Porta decumana (amplasată spre apus).
În „latus praetorii dextrum” era cazarma folosită de cohorta miliaria şi în „latus praetorii sinistrum”, cazărmile folosite de cohortele horrea şi quingenariae. Cea mai importantă clădire era a comandamentului, denumită Principia. De asemenea, în castru se aflau şi clădirile ofiţerilor, a tribunilor, dar şi therme.
Legiunea a V-a Macedonică s-a retras din Dacia în anul 274, însă Castrul roman Potaissa a continuat să fie locuit, mărturie stând numeroasele obiecte descoperite de arheologi, care datează chiar din secolul al X-lea.
Castrul s-a conservat destul de bine până în Evul Mediu, însă după această perioadă, mare parte din pietrele sale au fost luate şi folosite în construcţia clădirilor din Turda. De asemenea, pietrele fasonate au fost folosite şi în sculptură, multe dintre rezultate aflându-se prin colecţii personale şi prin muzee atât din ţară (Muzeul de Istorie Turda), cât şi din străinătate (Viena şi Budapesta).
Săpăturile arheologice realizate la Castrul roman Potaissa au început la mijlocul secolul al XX-lea, când au fost descoperite urmele construcţiei denumite horrea. Începând cu anul 1971, săpăturile sunt realizate în fiecare an, castrul având încă multe de oferit. Între timp, arheologii au descoperit că militarii se aprovizionau cu apă cu ajutorul unei conducte din teracotă.
De asemenea, aveau în castru şi câteva fântâni, numai urmele uneia fiind găsite până acum. Muzeul de Istoria Turda, ajutat de Unviersitatea Babeş – Bolyai din Cluj-Napoca, a reuşit să restaureze şi să consolideze anumite părţi ale castrului, precum Principia, turnul din nord-vest, Porta decumana, canalul deversor din nord-est şi un bastion de curtină.
Importante sunt şi vestigiile găsite de arheologi pe teritoriul Castrului roman Potaissa. Acestea pot fi văzute la muzeele de istorie din Turda, Aiud, Cluj-Napoca, Viena şi Budapesta. Printre aceste obiecte, se număra opaiţe, ţigle, obiecte din ceramică şi câteva monede din perioade diferite (precum un denar bătut în perioada lui Macrinus sau unul din vremea lui Domitian).
Castrul a jucat un rol crucial în protecția provinciei Dacia, fiind un punct de control și apărare împotriva invaziilor. Astăzi, el servește ca un punct educațional valoros, oferind lecții despre ingeniozitatea și adaptabilitatea romanilor în teritorii frontaliere.
Eforturile de conservare și cercetare continuă să aducă la lumină noi informații despre Castrul Potaissa. Vizitatorii și cercetătorii sunt încurajați să exploreze acest sit pentru a înțelege mai bine impactul și moștenirea romană în regiunea Turda.
