De-a lungul timpului, s-au născut multe mituri despre inteligența dinozaurilor, majoritatea bazate pe dimensiunea relativ mică a creierelor lor. Cu toate acestea, cercetările moderne ne arată că inteligența nu depinde doar de mărimea creierului, ci și de comportamentele și adaptările specifice fiecărei specii. De la dinozaurii mari și lenți, la prădătorii rapizi și abili, nivelul de inteligență al acestor creaturi preistorice variază considerabil. Haideți să explorăm mai multe despre cum creierele și instinctele acestor creaturi le-au permis să supraviețuiască milioane de ani.
Structura cerebrală a dinozaurilor: creiere mici, dar eficiente
Daca ne gandim la faptul ca dinozaurii erau animale uriase, atunci ne inchipuim ca acestea posedau creiere pe masura, insa nu a fost deloc asa. Ba mai mult, la inceput nu erau considerate animale prea inteligente, tocmai pentru ca aveau un creier foarte mic, considerandu-se ca un animal era inteligent in functie de dimensiunea creierului.
Fiind multe specii de asemenea animale preistorice, detineau mase cerebrale de marimi diferite, existand diferente intre nivelul de inteligenta intre acestea.
Diferențe de inteligență între dinozaurii erbivori și carnivori
Astfel, dinozaurul erbivor Diplodocus, care face parte din familia Sauropodelor, era urias, insa, la cei 30 de metri lungime, avea un creier de doar 7 centimetri lungime, gazduit de un craniu de 60 de centimetri lungime.
Chiar daca avea un creier atat de mic, la o greutate atat de mare, nu se poate considera ca era lipsit in totalitate de inteligenta, fiind un animal care a reusit sa supravietuiasca zeci de milioane de ani. Acestea se miscau foarte incet, insa nu cadeau victime paradatorilor, deoarece aveau carapace, care le protejau de atacuri.
Spre deosebire de dinozaurii care se puteau apara fara sa faca nimic, deoarece posedau tepi, carapace sau alte elemente de genul acesta, cu rol de a le facilita apararea, animalele care nu se puteau proteja asa si singura salvare o reprezenta fuga, aveau un creier mai mare.
Animalele preistorice, care nu trebuiau sa reactioneze de niciun fel in fata pericolului, aveau creiere mult mai mici. De asemenea, animalele carnivore erau dotate cu creiere mai mari fata de cele erbivore.
In cazul dinozaurilor mici, carnivori, care erau extrem de abili in procurarea hranei si vanau in haite, inteligenta nu era o problema, deoarece detineau creierul cel mai mare. Ei puteau sa isi utilizeze membrelele anterioare pe post de maini si erau vanatori foarte buni, avand nevoie de un volum crescut al masei cerebrale pentru a-si putea utiliza atat de bine membrele si a se misca rapid. Pentru cei cu creiere mici, exista o crestere a maduvei spinarii in regiunea soldului, care a fost confundata cu un al doilea creier.
Funcțiile maduvei spinării și „al doilea creier”
Unele dintre functiile creierului mic al dinozaurilor au fost luate in primire de maduva spinarii, motiv pentru care animalele care au membre anterioare si posterioare sunt dotate, la cele doua limite ale maduvei spinarii, cu celule nervoase care ies in relief.
Acestea sunt mai mari decat creierul in sine, existand, in cazul erbivorilor din genul stegozaurilor, diferente de volum de pana la 20 de ori, intre celulele nervoase si materia cerebrala. Rolul de cel mai “prost” erbivor i-a fost atribuit unui Stegosaurus, un dinozaur care cantarea 4, 5 tone si avea un creier de doar 80 de grame.
De asemenea, in cartea lui Arthur Conan din anul 1912, “O lume disparuta”, in care este prezentata o calatorie lunga in Amerca de Sud, unde se afla aceste animale preistorice, exista descrieri conform carora dinozaurii erau slab dezvoltati din punct de vedere intelectual, asemeni opiniilor din acea perioada.
In zilele noastre, ideea conform careia aceste animale preistorice ar fi fost lipsite de inteligenta nu este acceptata de oamenii de stiinta.
Inteligența și adaptabilitatea dinozaurilor în medii schimbătoare
Dinozaurii au supraviețuit pe Pământ timp de aproximativ 160 de milioane de ani, ceea ce sugerează o adaptabilitate remarcabilă la schimbările climatice și de mediu. Unii dinozauri, cum ar fi cei din familia Theropodelor, aveau abilități cognitive care le permiteau să se adapteze rapid la schimbările din ecosistemul lor.
Faptul că unii dintre urmașii lor au evoluat în păsări moderne sugerează că inteligența lor era suficient de dezvoltată pentru a se adapta la diverse provocări de supraviețuire.
