Catedrala Sfânta Sofia – o adevărată minune arhitecturală

Catedrala Sfânta Sofia a fost construită în Constantinopol (acum Istanbul, Turcia) în secolul VI sub directiva împăratului bizantin Iustinian. Este considerată cea mai importantă structură Bizantină şi unul dintre cele mai minunate monumente din lume. Din 1985 face parte din patrimoniul UNESCO, alături de alte clădiri şi locaţii cu valoare istorică din oraş, formând „Zona Istorică a Istanbulului”. Catedrala Sfânta Sofia este a patra catedrală ca mărime din lume după cea a Sfântului Paul din Londra, Sfântului Petru din Roma şi a Domului din Milano.

Catedrala a fost construită într-o perioadă relativ scurtă, de aproximativ 6 ani, fiind terminată în 537. Biserica iniţială, ce a fost construită în zona unde acum se află Catedrala Sânta Sofia, ar fi fost ridicată de împăratul roman Constantin I în 325 pe locul unui fost templu păgân. A fost reconstruită şi mărită după un incendiu în 404 de împăratul Roman Constant, fiul fostului împărat Constantin cel Mare. În 415 catedrala este din nou reconstruită de către Teodosiu al II- lea, ca mai apoi în 532 sa fie iar arsă în timpul răscoalei Nika. Acest fapt duce la construcţia ei în forma sa finală în 537 de împăratul Iustinian I. Arhitecţii ce au participat la ridicarea bisericii au fost Anthemius din Thalles şi Isidoros din Milet, unii dintre cei mai renumiţi arhitecţi ai vremii.

Structura din zilele noastre este practic cea din secolul VI, în pofida faptului ca un cutremur a dus la colapsul parţial al domului în 558, iar încă două colapsuri parţiale au afectat-o. Iniţial a fost întărită pe exterior iar apoi a mai fost restaurată în secolul XIV. Pentru aproximativ 1000 de ani a fost catedrala Patriarhului Ecumenic al Constantinopolului.

În 1204 a fost prădată de veneţieni în timpul celei de-a patra Cruciade, timp în care au fost furate toate relicvele din materiale şi pietre preţioase, icoane încadrate în rame de aur, candelabre, cruci de aur şi argint. De exemplu, statuile leilor din Piaţa San Marco din Veneţia sunt parte a acelor furturi.

După căderea Constantinopolului în 1453, a fost transformată de Mahomed al II-lea într-o moschee, iar mozaicul şi decoraţiunile au fost acoperite cu un strat de tencuială albă, fără a le distruge. Însă din anii 1930 acestea au fost descoperite succesiv, când clădirea a fost declarată muzeu de conducătorul turc Ataturk.

Interiorul impresionează prin frumuseţea lui, prin diversa paletă coloristică a marmurei, prin mozaicurile splendide ce au peste 1000 de ani. Găsim marmură albă, verde, roşie, roz şi galbenă, fiecare adusă din alte zone ale globului – din Africa, Asia, Europa. Mozaicurile de aur din Catedrala Sfânta Sofia sunt rivalizate doar de cele din Ravena, iar designul a fost sursă de inspiraţie pentru Bazilica San Marco din Veneția. Un exemplu al acestei frumuseţi îl constituie imaginea „Fecioarei cu Pruncul în braţe” de pe semi-cupola absidei altarului, realizată în întregime din mozaic.

Complexul imens este o aglomerare de domuri și minarete, concentrându-se pe cupola centrală uriașă, care timp de secole a fost de neegalat ca o capodoperă arhitecturală. În interior se înalţă o secvență în creștere de spații boltite și arcuite, centrate pe absida în formă de carapace și pe domul masiv, care pare să plutească fără nici un suport și dă bisericii sentimentul său uimitor de spațiu. Domul central are un diametru de 31 de metri şi o înălţime de 54 metri, iar greutatea lui este susţinută de patru arce mari ce sunt sprijinite pe o serie de semi-cupole care la rândul lor sunt rezemate pe alte semi-cupole si arcade.

Impresionantă este îmbinarea armonioasă a elementelor creştine cu cele musulmane, dând naştere unei construcţii unice ce se remarcă prin frumuseţe şi somptuozitate. Pentru toţi cei ce vizitează Istanbulul este fără îndoială un obiectiv ce merită vizitat.