Cauterizarea (din latinescul “cauterizare” si grecescul “kauteriazein”) se refera la o tehnica medicala, care presupune folosirea unor temperaturi inalte sau a unor substante chimice (nitratul de argint, acidul tricloracetic), pentru a distruge celulele anormale (de exemplu, celulele canceroase), tesutul din jurul unei rani, in scopul unei vindecari mai rapide, veruci seboreice, fibroame, papiloame etc., sau pentru a obtura anumite vase de sange (ca in cazul sangerarilor repetate din nas). Cauterizarea se efectueaza local si la nivel superficial, pe piele sau pe mucoase. In prezent, principalele metode de cauterizare sunt : electrocoagularea, prin trecerea unui curent, prin intermediul unui bisturiu electric, crioterapia (tratamentul cu frig/zapada carbonica – adica dioxid de carbon in forma solida), cauterizarea cu laser, cauterizarea cu o substanta caustica.

Procedeul cauterizarii pare sa fi fost intens folosit, in secolul al XVI-lea, de catre Ambroise Pare, anatomist si chirurg francez, si consta in aplicarea unui fier incins pe rana, pentru a stopa hemoragia. Ambroise Pare, cunoscut in epoca sa, drept « chirurgul campurilor de batalie », este si inventatorul a nenumarate instrumente medicale, pe care le-a descris in « Zece carti de chirurgie, cu ilustratiile instrumentelor necesare », el fiind primul care a lansat cuvantul « bisturiu », precum si celebra zicere « Medicul ingrijeste, Dumnezeu vindeca ». Desi inceputurile practicarii cauterizarii se leaga de medicul francez, totusi, inaintea lui, in Evul Mediu, Abulcassis, chirurgul califului din Cordoba (din Peninsula Iberica), in lucrarea sa – «Tarsif » (Enciclopedie medicala in 30 de volume ») – prezentase peste 200 de instrumente chirurgicale, printre care si unul destinat cauterizarii, in cazul hemostazei (oprirea hemoragiei). Enciclopedia lui Abulcassis, scrisa in jurul anului 1000, a fost tradusa ulterior in latina si a fost folosita pentru studiu, in universitati de medicina, timp de mai multe secole.

La cauterizarea chimica (realizata cu fenol, nitrat de argint sau azot lichid) se apeleaza pentru proceduri medicale relativ simple – pentru inlaturarea negilor, pentru tratarea unghiilor incarnate sau pentru probleme legate de sinusuri. Crioterapia, insemnand cauterizarea « la rece » a verucilor, este cea mai simpla, constand intr-o spuma (rezultata din propan si dimetil de eter, gaze racite pana la -57 grade Celsius), care se aplica pe negi, acestia disparand in 7-10 zile. Procedura nu este dureroasa, iar pielea se regenereaza complet.

foto: dynclinic.ro

Cauterizarea electrica (sau galvanocauterizarea) se realizeaza cu un bisturiu inrosit de trecerea curentului electric. Pentru inlaturarea leziunii, a tesutului afectat, se face o anestezie locala (cu xilina), iar refacerea zonei, in functie de interventia mai mult sau mai putin extinsa, se produce in 5-10 zile, timp in care pansamentul se schimba cu regularitate. In locul acestui procedeu, astazi se utilizeaza aparate de electrocoagulare, cautere cu unde radio si cu laser, situatii in care procedura dureaza mai putin, iar urmele sunt mai putin vizibile.

Cauterizarea este recomandata pentru toate situatiile in care un tratament medicamentos nu a dat rezultate si are avantajul ca boala nu recidiveaza. Este recomandata pentru negi, veruci, alunite pigmentate, sangerari excesive, elefantiazis (ingrosare exagerata a pielii, pe anumite portiuni ale corpului), hernie inghinala, ulcere de granulatie, rani pe col, sinuzite etc. Foarte multe cazuri, in ultimii ani, sunt de electrocauterizarea ranilor pe col uterin, care, in pofida temerilor pacientelor, se rezolva favorabil si rapid. Cauterizarea este, insa, contraindicata in cazul pacientilor cu o constitutie slaba, anemici, cu diverse fobii, bolnavi de diabet, in stare febrila, de hemoragie interna sau in cazul femeilor insarcinate.

 

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here