Ce știți despre Cavalerii Teutoni și scopul ordinului creștin?

Cavalerii teutoni, sau Ordo Domus Sanctae Mariae Theutonicorum Ierosolimitanorum, a luat nastere in 1099, la Iersusalim, fiind un ordin german, militaro-religios care apartinea de Biserica Catolica.

Scopul ordinului era de a proteja lumea crestina, precum si de a recuceri Ierusalimul si a proteja Tara Sfanta de atacurile arabilor.

Odata cu recunoasterea ordinului de catre papalitate, ei au primit in 1139 o bula papala intitulata „Omne Datum Optimum” care ii scutea pe cavalerii templieri sa se supuna sau sa recunoasca vreo autoritate alta decat cea papala. Cu alte cuvinte, cavalerii nu se supuneau nici unei legi, nu plateau taxe si erau liberi sa traverseze orice tinut.

Ordinul a devenit puternic in momentul ascensiunii celui de al IV-lea Mare maestru al castei, Hermann von Salza. In urma infrangerilor suferite, ordinul s-a retras din Ierusalim si Tara Sfanta in Europa, unde a servit in continuare Bisericii Catolice. In principiu, rolul cavalerilor era de a converti la crestinism pagani.

In anul 1211 ordinul cavalerilor teutoni este angajat de catre regele Andrei I, al Ungariei pentru:

• A apara teritoriul de invaziile populatiei cumane si pecegene;
• Consolidarea pozitiei Bisericii Catolice in arealul Tarii Barsei, areal dominat de o populatia romana de rit ortodox;
• Exploatarea minelor de aur si argint din Transilvania.
• A participa la colonizarea si protejarea noilor colonisti, este vorba tarani si mestesugari de origine germana,originari din zona Saxoniei, cunoscuti in istorie sub numele de sasi.

Cavalerii teutoni au primit feuda Tara Barsei unde au construit o serie de cetati de lemn, precum: Feldioara, Cetatea Neagra, Ceatatea Crucii, Brasov, Codlea, Rasniv, Prejmer.

Dupa aproximativ 14 ani, cavalerii teutoni nemultumiti de restrictiile si supunerea fata de regele ungar, au trimis o petitie catre papa in care cereau sa treaca din nou sub autoritatea acestuia.

Acest fapt a condus la inrautatirea relatiilor dintre ordin si regele maghiar. La acest fapt s-a adaugat si nemultumirea regelui Ungariei vizavi de puterea politica si economica tot mai puternica a ordinului. Ca urmare in urma luptelor dintre armata regelui ungar si cavaleri, acestia din urma au fost alungati din Transilvania in anul 1225.

In anul imediat urmator, 1226, cavalerii teutoni isi ofera servciile Ducelui de Mozavia, pentru apararea teritoriului de atacurile triburilor pagane germanice de origine prusaca. Astfel, debuteaza prima cruciada din Europa pentru crestinarea triburilor de prusaci. Cronicile timpului relateaza ca fiind un razboi crud, cu mari sacrificii de ambele tabere, cu acte de violenta greu de imaginat. Cronicele precizeaza ca prusacii aveau obiceiul de a arde cavalerii teutoni in armurile lor de fier pana cand „acestea plesneau precum coaja de aluna”. Incet, dar sigur eforturile cavalerilor teutoni dau roade, si triburile germanice se convertesc la crestinism. Astfel, cavalerii ajung sa stapaneasca tinutul Prusiei.

Curand cavalerilor teutoni li s-a ordonat de catre papalitate sa se indrepte spre tinuturile lituaneze pentru crestinare. Papa a promis in schimbul acestei crestinizari fortate iertarea tuturor pacatelor cavalerilor. In aceasta perioada cavalerii teutoni au purtat o serie de campanii militare impotriva Rusiei, Regatului Poloniei, Marele Ducat al Lituaniei.

In ceea ce priveste lupta pentru crestinarea populatiei ruse ortodoxe, cavalerii teutoni nu doar ca nu au reusit , dar au suferit o infrangere dureroasa. Lupta decisiva dintre cavaleri si armata rusa, condusa de printul Alexandr Nevski s-a dat in apropierea Lacului Peipus. Armata rusa a castigat datorita strategiei militare. A atras armata cavalerilor pe lacul inghetat, dupa care ei s-au retras, in acelasi timp printul a ordonat arcasilor sa lanseze un atac asupra cavalerilor. Cavalerii au incercat sa se retraga in dezordine, insa datorita greutatii mari a armurii de fier, gheata lacului a cedat si majoritatea s-au inecat. Cronicile consemneaza ca doar 50 de cavaleri au scapat, ei fiind capturati si vanduti ca sclavi. In urma infragerii, ordinul teuton nu a mai atacat si nu a mai incercat sa crestineze populatia rusa.

Treptat, cavalerii teutoni au devenit o forta in zona Marii Baltice. Desi regatul polonez, vecin cu regatul prusac controlat de cavaleri era tot catolic, nu i-a ferit de atacurile cavalerilor. Datorita cresterii puterii politice si economice, Regatul Poloniei a devenit o amenintare pentru teutoni. Lacomia i-a indemnat sa pretinda suprafete si cetati de la polonezi. Cand au fost refuzati, acestia au atacat regatul polonez, o mare parte reusind sa-l cucereasca.

In acest moment puterea si dominatia teutonica atinge punctul culminant, detinand controlul asupra Prusiei, Livoniei, Estoniei, Pomeraniei.

In 1409, in tinutul controlat de teutoni, Samogitia, a izbucnit o revolta impotriva acestora din urma. Regele polonez si-a exprimat sprijinul neconditionat oferit lituanienilor pentru a ii apara de un eventual atac teuton. Aceasta declaratie a fost perceputa de Marele maestru teuton drept un bun pretext pentru a declara razboi aliantei polono-lituaniene.Cavaleri au atacat tinuturile Wielkopolska si Kunyavia, insa alianta nu doar ca a rezistat, dar a reusit sa recucereasca Bydgoszcz. La 24 iunie 1410 s-a incheiat un armistitiu, prilej bun pentru ca alianta polono-lituaniana sa pregateasca lovitura finala pentru armata teutonilor.

In 15.07.1410 alianta polono-lituaniana infrange decisiv ordinul teuton, in batalia de la Grunwald.

Din acest moment, ordinul intra in declin. Cea mai mare parte a oraselor cetate aflate sub stapanire teutona, dupa infrangerea acestora jura credinta regelui Poloniei, iar in interiorul ordinului apar disensiuni. Efectul este unul singur:slabirea puterii economice, militare si politice a ordinului.

In 1525, Marele maestru al ordinului, Albert de Bradengurg, renunta la titlu, se converteste la luteranism si devine Duce de Prusia.

Desi ordinul este desfiintat in 1809 de catre Napoleon Bonaparte, cavalerii teutoni se reintorc in teritoriul Imperiului Romano-Catolic, mai precis a viitorului Imperiu Austro-Ungar. Pana in 1923, ordinul teutonilor va fi condus de casa Hasburgilor. In 1929, cavalerii sunt reuniti intr-un ordin religios, Ordinul Germanilor, insa o data cu ascensiunea nazista si anexarea Austriei la Germania, cavalerii sunt alungati. Cavalerii care au supravietuit prigoanei naziste, dupa al Doilea Razboi Mondial s-au regrupat in Germania Federala.

Astazi ordinul cavalerilor teutoni este o organizatie non-profit, care intreprinde diverse actiuni caritabile.