Argoul este un limbaj specific unor grupuri sociale sau socio-profesionale, prin care se afirmă apartenența la grupul respectiv și care este utilizat pentru ca locutorii (vorbitorii) să nu fie înțeleși de alții. Este, așadar, un limbaj criptat și nu trebuie confundat cu jargonul, care cuprinde cuvinte și expresii străine folosite pentru a epata, pentru a-i impresiona pe interlocutori, evitând exprimarea obișnuită.
Argoul reprezintă o parte fascinantă a limbajului nostru, reflectând dinamica socială și culturală a unui grup sau a unei comunități. Este un limbaj viu, care se transformă și evoluează continuu, adesea reflectând tendințele, umorul și realitățile cotidiene ale vorbitorilor. Deși adesea considerat neformal sau colocvial, argoul poate oferi o perspectivă profundă asupra valorilor și atitudinilor unei societăți.
Pentru a aprofunda și mai mult subiectul și pentru a înțelege cum argoul se încadrează în structura mai largă a limbii, vă recomandăm să consultați articolul Cum este corect: niciun sau nici un. Acesta oferă o perspectivă asupra regulilor de gramatică care stau la baza limbii române, ajutându-vă să înțelegeți mai bine diferența dintre limbajul standard și cel colocvial.
Există un argou al elevilor, al studenților, al celor din armată, al deținuților, al hoților, al interlopilor etc., cuprinzând cuvinte al căror sens a fost „deturnat”, putând fi decodat doar de cei care cunosc limbajul respectiv.
Iată câteva exemple:
- Argoul elevilor: bacu (examenul de bacalaureat), cap (capacitate), hard (creier), mate/scârța (matematica), romanță (română), dirig/dirigă (diriginte), frunză (profesoara de biologie), bosu-mare/direct (directorul), masa de operație (catedră), babac (părinte), bila/bostan/devlă (cap), șase (atenție !/vine !), chiulangita, copnița (fițuica), parametru (deștept), corist (corigent), a pune botul (a nu se „prinde” de ceva), plopist (a nu ști nimic), a pune placa (a spune lecția pe de rost), nașpa (antipatic, nesuferit), bengos (grozav, formidabil) etc.
- Argoul studenților: gaman (student), parașutist (persoana care vine neinvitată la petreceri, care aduce muștarul la grătare), a bate apa (a pierde timpul), gherțoi (persoană fără maniere), a avea pedigree (a avea facultate) etc.
- Argoul interlopilor: a mangli/ a șuti (a fura), babardeală (furt), broasca (poșeta), ciripitor (denunțător), curcan (polițist), limbă (informator al poliției), denghi/lovele/mălai/mardei (bani), mititică/facultate/universitate (pușcărie), parașută (prostituată), streptomicina (alcool), alpinist (spărgător/hoț care intră pe fereastră), Alba ca Zăpada (cocaină), a scoate capul (a merge la furat), a rămâne cu albușul (găinărie, câștig mic din furt), strană (boxa acuzaților), caraliu (polițist), mișto/miștol/miștoala etc.
- Alți termeni argotici: tencuială (machiaj), bafto delo (salut ! noroc !), a bunghi (a se uita, a privi, a înțelege), mardoi (bătăuș, huligan), la plesneală (la nimereală), smochina (om sfrijit, firav), cap de bibilică (prost), șmen (minciună, înșelătorie) etc.
