Substantivul “oiconim”, cu pluralul “oiconime”, este format din două elemente greceşti, de compunere savantă. În general, elementele de compunere savantă sunt prefixoidele şi sufixoidele, adică false prefixe/false sufixe, cele mai multe provenind din limba greacă sau latină, în limba de origine fiind cuvinte autonome. Prin procedeul compunerii, două sau mai multe cuvinte se unesc şi dau naştere unor noi unităţi lexicale, care îmbogăţesc vocabularul unei limbi.

Ce este un oiconim? Câteva curiozităţi oiconimice
Ce este un oiconim? Câteva curiozităţi oiconimice

Sunt şi situaţii când prefixoidele şi sufixoidele nu se ataşează unor cuvinte deja existente, ci se combină între ele, rezultând cuvinte noi, cum ar fi, de pildă: bibliografie (prefixoidul “biblio-”- “carte” şi sufixoidul -”graf” – “a scrie”), cronologie (prefixoidul “crono-” – “timp” şi sufixoidul “-log” – “învăţătură/cuvânt”), fitofag (prefixoidul “fito-” – “plante” şi sufixoidul “-fag” – “mâncător”) etc.

În cazul substantivul “oiconim”, acesta este format din prefixoidul grecesc “oic(o)-”, însemnând “casă, locuinţă, regiune, mediu ambiant”, şi sufixoidul “-onim” (gr. onyma), cu sensul “nume/denumire”.

Prin urmare, “oiconimele” sunt cuvinte care denumesc aşezări omeneşti, iar “oiconimia” este ştiinţa care se ocupă cu studiul numelor de aşezări omeneşti.

Cel mai scurt oiconim
Cel mai scurt oiconim

În uzul limbii, mai cunoscute decât “oiconim” si “oiconimie” sunt: termenii “toponim” (denumire a unui loc) şi, respectiv, “toponimie”, ştiinţa care se ocupă cu cercetarea numelor de locuri. Aşadar, în limbajul curent, cele două cuvinte – “oiconim” şi “toponim” – pot fi considerate ca fiind sinonime.

În limbajul specialiştilor există însă o diferenţă de nuanţă între “oiconim” şi “toponim”, în sensul că “oiconimele” se referă mai ales la acele denumiri de localităţi/locuri care au fost sau pot fi schimbate, printr-un act normativ, în anumite perioade, din motive care nu ţin de voinţa locuitorilor din zonele respective, ci de administraţie sau de contextul politic. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, în timpul regimului comunist, când autorităţile au schimbat sute de denumiri de localităţi şi locuri care, traditonal şi în mod natural, trimiteau la numele proprietarilor sau la numele unor personalităţi care erau considerate ca făcând parte din categoria “burghezi”, “duşmani” ai regimului.

Oiconime
Oiconime

De exemplu, după cum menţionează lingvistul Dragoş Moldovanu, într-o lucrare monumentală, intitulată “Tezaurul toponimic al României”, denumirea “Băile Techirghiol-Movila”, pentru staţiunea înfiinţată de boierul Ioan Movilă, care a construit aici primul hotel, a devenit “Eforie” (Eforie-Nord). Aşa s-au schimbat şi denumirile a nenumărate alte localităţi – Carmen Silva (pseudonimul literar al reginei Elisabeta), vechea denumire a localităţii Eforie-Sud, Averesti ( de la Averescu), Lahovari, Radulesti-Filitis (Brazi), Brătieni (Brazi), Valea Boierească (Viişoara) etc.

În istoria toponimelor româneşti, ca şi în alte ţări, de altfel, schimbările “oiconimelor” au avut însă şi alte cauze – fie sonoritatea neplăcută sau conotaţiile negative ale unor denumiri (Balamuci, Bădărani, Burtoiu, Găinari, Muţi, Găunoşi, Tâmpeni, Poponeţi, Strâmbeni etc.), fie pentru a marca locul în care s-au născut diverse personalităţi, date istorice importante etc.: George Coşbuc (vechea denumire fiind Hordou/Hordău), Liviu Rebreanu (Prislop), I.C. Brătianu (Zaclău) s.a.m.d.

Citește și:  Cum e corect – deoparte sau de o parte?
Toponime si oiconime
Toponime si oiconime

La modul cel mai general, când se schimbă un “oiconim”, motivele sunt de natură onorifică, istorică, geografică, tematică. Începând cu anul 2010, anumite toponime au fost create sau impuse, de pildă, şi de către Google, prin Google Maps, serviciul online, specializat în cartografierea virtuală a globului pământesc şi care permite vizualizarea hărţilor, a fotografiilor cu suprafaţa Pământului, făcute din satelit.

Indiferent de ţara şi de limba folosită, toponimele trebuie să aibă semnificaţie, să fie uşor de reţinut, să fie relevante pentru ceea ce denumesc. ONU a creat, încă de la jumătatea secolului trecut, un Grup de experţi pentru nume geografice (GENUNG), a cărui principală misiune este de a susţine necesitatea, pentru fiecare stat, de a înfiinţa o autoritate toponimică naţională.

În cadrul termenului mai larg de “toponime”, pe lângă “oiconime” mai există şi alte subcategorii: choronime (nume de regiuni, provincii, districte, municipii etc.), oronime (nume pentru lanţuri muntoase, pentru zone deluroase, câmpii, păduri, parcuri), hidronime (nume pentru ape – râuri, fluvii, mări, oceane), hodonime sau dromonime (nume de străzi, pieţe publice).

Oiconim – Curiozităţi oiconimice

Oiconime, Sursa: bashay.net
Oiconime, Sursa: bashay.net
  • Cea mai lungă denumire a unui loc are 163 de caractere şi este numele unui oraş din regiunea Bangkok, in Thailanda – “Krung Thep Mahanakhon Amon Rattanakosin Mahinthara Ayutthaya Mahadilok Phop Noppharat Ratchathani Burirom Udomratchaniwet Mahasathan Amon Piman Awatan Sathit Sakkathattiya Witsanukam Prăsit” şi înseamnă: “Oraşul îngerilor, mare oraş, reşedinţa lui Buddha, oraşul inatacabil al zeului Indra, mare capitală a lumii cizelată din nouă pietre preţioase, oraş fericit, cu imensul Palat Regal precum locuinţa cerească, domnie a zeului reîncarnat, oraş dedicat lui Indra şi construit de Vishnukarn”.
  • Cel mai lung oiconim în caractere latine (65) se referă la o colină din Noua Zeelandă:Taumateawhakatangihangakoauauoamateauripukakapikimaungahoronukupokaiwhenuakitanatahu” şi înseamnă: “Vârful în care Taumatea, omul cu genunchii mari, care a înghiţit munţi şi a alergat în sus şi în jos pe aceştia, drumeţul cunoscut care cântă din flaut pentru persoana iubită”.
Exemplu de oiconim, Cea mai lungă denumire a unui oraş european
Cea mai lungă denumire a unui oraş european
  • Cea mai lungă denumire a unui oraş european (51 de caractere) este in Tara Galilor, Regatul Unit: “Llanfairpwllgwyngyllgogerychwyrndrobwllllantysiliogogo och” – “Biserica Sfânta Maria, din scorbura alunului alb, din apropierea vârtejului şi Biserica Sf. Tysilio, de lângă Peştera Rosie”.
  • Cel mai lung nume de ţară este “Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord”.
  • Cele mai scurte oiconime au 1-2 litere şi, în lume, sunt zeci de astfel de denumiri: mai multe localităţi din Norvegia şi Danemarca se numesc “A”, făcând referire la torenţi, “Y” se numeşte un oraş din provincia Somme, Franţa, dar şi un oraş din Alaska; “Lu”, o comună din Italia, “Se”, un oraş din Ungaria etc.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.