Struțul este cea mai mare și mai masivă pasăre din lume. După numele speciei (camelus) sugerează, struțul a fost cândva considerat pasărea cămilă din cauza gâtului lung, a ochilor proeminenți. În același timp, la fel ca și cămilele, struțul poate tolera temperaturile ridicate și poate rezista fără apă perioade lungi de timp.

Aceste păsări ce trăiesc în Africa se găsesc în savane și regiunile deșertoase unde pasc alături de girafe, zebre și gazele. Cu mult timp în urmă, ei puteau fi întâlniți în Asia, Africa și Peninsula Arabică dar din cauza vânătorii exagerate, struții sălbatici mai pot fi întâlniți în Africa sub-sahariană.

Masculii au un colorit puternic de alb și negru, pe care îl folosesc pentru a atrage femelele. Pe de altă parte, femelele au un colorit maro deschis.

În condițiile în care este atât de mare și nu poate zbura, această pasăre este un foarte bun alergător. Picioarele lungi și groase o ajută să parcurgă distanțe mari fără prea mult efort iar faptul că are doar două degete îi permite să aibă o viteză mai mare.

Struțul poate alerga pe distanțe scurte cu o viteză de până la 70 de kilometri pe oră și poate păstra o viteză de 50 de kilometri pe oră pe distanțe mai mari. Doar un singur pas poate avea între 3 și 5 metri lungime. Așa se face că atunci când se simte amenințat, acesta poate scăpa destul de ușor prin fugă. Interesant este că puii în vârstă de o lună pot alerga cu o viteză de 56 de kilometri pe oră.

Chiar dacă nu le pot folosi pentru a zbura, aripile joacă un rol foarte important. În primul rând, atunci când aleargă, struții își deschid aripile pentru a-și ține echilibrul, mai ales atunci când schimbă direcția. Cu toate acestea, scopul principal este jucat în timpul sezonului de împerechere. Pentru a-și afișa poziția dominantă, struțul ține capul sus și își ridică aripile și penele din coadă. Pentru a-și arăta supunerea, el lasă capul, aripile și coada în jos.

Struții obișnuiesc să trăiască în grupuri, pentru a se putea apăra mai bine. Având gâturile lungi și o vedere foarte bună, aceștia pot vedea pe distanțe mari iar în condițiile în care trăiesc în grupuri mari măcar un membru poate depista prezența unui pericol.

Uneori, aceste păsări se pot aduna în grupuri ce depășesc 100 de membri. Cu toate acestea, în mod obișnuit un grup este format din 10 sau chiar mai puține păsări. Grupurile au o ordine foarte strictă, cu un mascul dominant care stabilește și apără teritoriul, o femelă dominantă (femelă principală) și alte câteva femele. Masculii singuri pot veni și pleca în timpul sezonului de împerechere.

Când masculul dominant și femela principală se împerechează, ei împart responsabilitățile incubării și ale îngrijirii puilor. Celelalte femele se pot împerechea cu acel mascul sau cu alții iar apoi își depun ouăle în același cuib.

Ouăle de struț sunt faimoase pentru dimensiunile lor, având o lungime medie de 15 centimetri și o greutate medie de 1,5 kilograme. O femelă poate depune între 7 și 10 ouă în același timp.

Puii au la eclozare dimensiunile unor pui de găină, dar cresc într-un ritm de 30 de centimetri pe lună iar până la 6 luni ajung să fie aproape la fel de mari ca și părinții lor. La câteva zile după eclozare, puii pleacă cu părinții lor iar în caz de ploaie sau soare puternic sunt ascunși sub aripile părinților. În caz de pericol, tatăl emite zgomote puternice pentru a distrage atenția prădătorului și a permite puilor să fugă sau să se ascundă.

Struții sunt omnivori și mănâncă tot ce este disponibil în habitatul lor la acel moment al anului. Ei mănâncă cel mai des plante, mai ales rădăcini, frunze, semințe dar și insecte, șerpi, șopârle sau rozătoare.

Atunci când un struț mănâncă, hrana este colectată în partea de sus a gâtului până când se face o grămadă suficient de mare pentru a putea fi înghițită. Ei pot mânca lucruri pe care alte animale nu le pot digera. Intestinele lor sunt dure și au o lungime de 14 metri pentru a putea permite absorbția cât mai multor substanțe nutritive.

Aceste păsări mari pot înghiți nisip și pietricele care ajută la pisarea mâncării în pipotă. Struții nu au nevoie să bea apă, deoarece ei își iau ceea ce au nevoie din mâncare. Cu toate acestea, ei beau apă dacă ajung să o găsească. Pentru a reduce pierderea de apă în zilele foarte calde, ei își pot ridica temperatura corpului.

Nu se știe cu exactitate cât de mult trăiesc în sălbăticie (unele studii arată că undeva între 50 și 75 de ani), dar struții din grădinile zoologice pot ajunge la venerabila vârstă de 40 de ani.

Contrar credinței populare, struții nu-și îngroapă capul în nisip, dar se lasă cu capul pe pământ atunci când se simt amenințați. Pare că struțul are capul îngropat în nisip deoarece capul și gâtul se amestecă cu culorile împrejurimilor.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ