Cele mai bizare religii din lume – în ce mai cred oamenii?

Cele mai bizare religii din lume fac parte dintr-o categorie complementară celor consacrate (în sensul adăugării ca număr), definindu-se printr-o “doctrină” proprie şi printr-o serie de convingeri, practici şi ritualuri adeseori ciudate, justificate, din perspectiva “credincioşilor” respectivi, prin dorinţa de afirmare a unor scopuri, valori şi înţelesuri existenţiale pe care foarte puţini le înţeleg, spun aceştia.

Este vorba, desigur, de o pervertire a sensului consacrat al cuvântului “religie” şi care ne-ar putea face să ne întrebăm ce schimbări s-au produs în profilul psihologic şi spiritual al omului contemporan şi care este resortul reprezentărilor despre lume şi viaţă, în cazul unor sute de mii, chiar milioane de “credincioşi” moderni. Iată câteva dintre aceste “religii”:

Cele mai bizare religii din lume – Maradonismul

Maradonismul sau “Biserica Maradona” (în spaniolă, “Iglesia Maradoniana”) este o mişcare religioasă legată de cultul pentru cel care este considerat “regele fotbalului” sau “zeul fotbalului”, argentinianul Diego Maradona.

“Biserica Maradona” a fost înfiinţată la data de 30 octombrie 1998, când Maradona a împlinit 38 de ani şi, în prezent, are circa 100 000 de adepţi, din peste 60 de ţări, care se întâlnesc de două ori pe an, cu ocazia celor două sărbători celebrate de această “biserică” – la 29 octombrie (cu o zi înainte de ziua de naştere a fotbalistului) – “Crăciunul Maradona” – şi la 22 iunie, când este “Paştele Maradona” – în onoarea meciului Argentinei împotriva Angliei, din 1986, din Mexic, când Maradona a marcat “golul secolului”.

Rugăciunea “Tatăl nostru”, din creştinism, are, în Maradonism, un corespondent – “Diego al nostru” (Diego Nuestro) : “Diego al nostru/ Care eşti pe teren/ Fie ca piciorul tău stâng să fie binecuvântat/ Fie ca magia ta să ne deschidă ochii/ Aminteşte-ne golurile tale/ Pe pământ, ca şi în rai/ Dă-ne nouă fericirea zilnică/ Iartă-i pe englezi/ Așa cum iertăm şi noi mafia napolitană/ Şi nu ne lăsa să pierdem mingea/ Și ne scapă de Havelange/ Diego”. (Havelange – președinte al FIFA, din 1974 până în 1998).

Prima nuntă la “Biserică Maradona” a avut loc la data de 29 octombrie 2007, în orașul Colón, din Argentina, între doi “credincioși” maradonişti mexicani.

Cele mai bizare religii din lume – Cultul prințului Filip

Într-o mică ţară insulară din mijlocul Oceanului Pacific, Vanuatu, situată la 2 000 de kilometri de Australia, cu o populaţie de circa 300 000 de locuitori, considerată a fi una dintre cele mai fericite naţiuni ale lumii, pentru că oamenii trăiesc aici în armonie cu natura şi cu ei înşişi, s-a născut una dintre cele mai ciudate religii – Cultul prințului Filip. Este vorba despre Prințul Filip, Duce de Edinburgh, soţul reginei Elisabeta a II-a, a Regatului Unit.

În 1980, Vanuatu şi-a dobândit independenţa faţă de Marea Britanie, iar teritoriul aparţine acum în totalitate populaţiei native ni-Vanuatu şi nu poate fi înstrăinat sub nicio formă.

O legendă locală povesteşte că “fiul spiritului pământului” ar fi părăsit insula pentru a se căsători cu o regină bogată și puternică, dar că, într-o zi, el se va întoarce pe insulă. În 1974, când regina Elisabeta a II-a a vizitat Vanuatu împreună cu soțul ei, prinţul Filip (născut, de altfel, în Grecia), localnicii au spus că l-au recunoscut imediat pe Prințul Filip ca fiind reîncarnarea “fiului spiritului pământului” din insulă.

La această “revelaţie” se adaugă şi faptul că, în timpul vizitei, prinţul s-a dovedit extrem de amabil cu populaţia băştinaşă şi foarte interesat de credinţele locale. Mai mult, în anii ulteriori vizitei, prinţul i-a primit, la Londra, pe reprezentanţii Vanuatu, iar cu o altă ocazie le-a trimis localnicilor mai multe fotografii în care pozase cu un baston de războinic, pe care îl primise în dar de la locuitorii de pe insulă.

În felul acesta s-a născut “Cultul prinţului Filip” în ţara Vanuatu, iar antropologii spun că acest cult a apărut, de fapt, ca o modalitate spontană prin care locuitorii din Vanuatu au creat o legătură spirituală cu restul lumii.

Societatea Aetherius – o nouă religie, bazată pe altele, tradiţionale

Societatea Aetherius este denumirea uneia dintre cele mai bizare religii, fondată în anii 1950, de către un anume George King, care pretindea că a avut o revelaţie în care i se spunea: “Pregătește-te! Vei deveni vocea parlamentului interplanetar!”. “Aetherium” face referire la un “Maestru cosmic”, cu puteri telepatice, care se află, spun aetherienii, pe planeta Venus, alături de Iisus şi Buddha.

Specifică acestei religii este combinaţia intre idei preluate din yoga, budism, hinduism, creștinism și… înțelepciunea extratereștrilor. Isus și Buddha înșiși ar fi extratereștri.

Scopul comunităţii religioase intitulate “Societatea Aetherius” ar fi de a preveni anihilarea Pământului, prin îmbunătățirea cooperării între umanitate şi civilizaţiile extraterestre şi a vieţii spirituale pe Terra. Adepţii sunt convinşi că dezastrele pot fi evitate prin aşa numitele “baterii de energie spirituală”, “încărcate” prin rugăciune, până la momentul în care un nou Mesia va veni cu o “farfurie zburătoare”.

Biserica tuturor lumilor – Church of All Worlds

Biserica tuturor lumilor (Church of All Worlds) a fost înfiinţată în 1962, de către americanul Oberon Zell-Ravenheart, auto-intitulat ”Întâi stătătorul”, şi soţia sa, declarată “Mare preoteasă”. Zeiţa supremă, pentru “Church of All Worlds”, este Geea, personificare a Pământului-Mamă.

Această religie reuneşte elemente din mitologia greacă, cu elemente legate de cultul Pământului şi al naturii (venerarea fenomenelor naturale), adorarea fiinţelor mitice (zânele, de exemplu), fiind inspirată şi de aspecte din romanul science-fiction “Strain într-o ţară străină”, de Robert Heinlen.

Ideea de bază în “Biserica tuturor lumilor” este că nu trebuie să existe vreo dogmă, iar singurul păcat fundamental, din perspectiva adepţilor, este ipocrizia.

Discordiadismul sau religia absurdului

Oricare dintre cele mai bizare religii conţine o anume doză de absurd, cel puţin din perspectiva omului obişnuit, care priveşte din exterior fenomenul. Dar absurdul, în cazul discordiadismului, constă în faptul că pledează, nu pentru ordine (măcar în spirit), ci pentru haos. Poate din acest motiv este foarte populară printre hackeri.

Ideile discordiadismului au fost exprimate şi într-un text fundamental pentru această religie – “Principia Discordia”- prin care adepţii sunt încurajaţi să creadă în Eris (zeiţa discordiei, în mitologia greacă), despre care “credincioşii” spun că transmite mesaje oamenilor prin intermediul glandei pineale. Una dintre ideile ferm apărate de discordianisti este că “ar fi o gravă eroare să avem convingeri categorice”. În plus, Legea şi Statul sunt considerate a fi “halucinaţii colective”, iar marile religii ale lumii ar fi fost create de către profeţi discordieni.

Cele mai bizare religii – “Happy Science”

“Happy Science” (in japoneză, “Kōfuku-no-Kagaku”) face parte, de asemenea, din categoria “Cele mai bizare religii”. A fost fondată în Japonia, la data de 6 octombrie 1986 (şi recunoscută oficial în 1991), de către Ryuho Okawa, un fost om de afaceri, şi reuneşte reprezentanţi ai “Institutului de Cercetare a Fericirii Umane”, ai unor instituţii de învăţământ, precum “Happy Science Academy” și “Happy Science University”, ai unui partid politic intitulat “Happiness Realization Party”etc.

Pentru Ryuho Okawa, al cărui scop mărturisit este “să aducă fericirea omenirii prin răspândirea adevărului”, şi pentru toţi adepţii “Happy Science”, patru precepte sunt fundamentale – iubirea, introspecția, înțelepciunea și progresul. Ei mai cred şi în reîncarnare şi în existenţa extratereştrilor.

Singura condiţie pentru cei care vor să se integreze în comunitatea reprezentată de “Happy Science” este “să aibă aspirația și disciplina de a urmări adevărul și de a contribui activ la realizarea iubirii, păcii și fericirii pe pământ”.

Aripa politică a acestei comunităţi religioase – “Achievement of Happiness Party” – promovează sprijinul pentru expansiunea militară japoneză și descurajarea nucleară, ia atitudine în raport cu problema dezastrelor naturale, cu dezvoltarea urbană etc.

Zeitatea principală a “Happy Science” este “El Cantare”, despre care ei spun că este „Zeul Suprem al Pământului, Domnul tuturor zeilor”. Ei mai cred că această ființă s-a născut pentru prima dată pe Pământ, în urmă cu 330 de milioane de ani și este aceeași entitate care a fost adorată în diferite epoci şi vârste ale umanităţii, și anume Elohim, Odin, Thoth, Osiris, Hermes, Buddha. “Happy Science” are adepţi în Coreea de Sud, Brazilia, Uganda, Regatul Unit, Australia, India.

Pana Wave şi electromagnetismul

“Pana Wave” este numele unei religii noi, întemeiată tot în Japonia, ca şi “Happy Science”, în anii 1990, de către o femeie – Yuko Wave. Este, de fapt, o ramură a unui grup religios mai mare şi mai vechi, “Chino-Shoho” (“Legea adevărată a Chino”), în care se combină idei din creştinism, budism şi New Age.

Pentru membrii “Pana Wave”, cel mai mare pericol pentru omenire este reprezentat de undele electromagnetice, care provoacă schimbări de mediu şi climatice catastrofale. Este şi motivul pentru care credincioşii se îmbracă în alb, pentru a se proteja de aceste unde.

În 2003, când o focă (Tama-chan) a fost zărită pentru prima dată în apele râului Tama, din Tokyo, credincioşii “Pana Wave” au crezut că de vină sunt undele electromagnetice şi că Apocalipsa este aproape, dacă respectiva focă nu va fi dusă înapoi, în apele arctice. Tot în 2003, Pana-Wave a susținut că o întâlnire apropiată cu o a zecea planetă, nedescoperită, va duce la oinversare a polilor Pământului, care va genera cutremure şi tsunami, fenomene care vor însemna sfârşitul lumii. Nu s-a întâmplat aşa, “Apocalipsele” au fost amânate.

Cele mai bizare religii din lume – Pastafarianismul

Zeul la care se închină adepţii religiei numită “pastafarianism” este “Monstrul zburător de spaghete” (în engleză, Flying Spaghetti Monster, prescurtat FSM). Această biserică a “Monstrului zburător de spaghete” a fost fondată de un ateu – Bobby Henderson – în 2005 (la vremea aceea student), care a vrut să denunţe “absurditatea tuturor religiilor”, bazându-se pe dogme la fel de “extravagante”, spunea el.

De fapt, iniţial, pastafarianismul a fost şi un fel de protest faţă de decizia Consiliului Educaţiei din Kansas, SUA, de a introduce, în şcoli, “design-ul inteligent” (Intelligent design”) în locul teoriei evoluţioniste. “Intelligent Design”, într-un astfel de context, este o formă de Creaționism, care susţine că anumite caracteristici ale vieții se explică prin existența unei cauze inteligente, adică Dumnezeu, nu prin selecţie naturală şi evoluţie.

Dogma pastafarianistă mai spune că Monstrul Zburător de Spaghete (Un Dumnezeu ca o farfurie de spaghete) a creat Universul după ce a băut o cantitate mare de bere (aşa explicându-se numeroasele imperfecţiuni ale lumii), că paradisul este un vulcan plin cu bere rece şi că piraţii sunt primii pastafarieni, exploratori, pacifişti, preocupaţi de binele lumii, adevărate fiinţe divine.

Ca reacţie ostentativă împotriva celor zece porunci ale dogmei creştine, adepţii pastafarianismului formulează şi ei nişte “porunci”, total atipice, de felul: “Aș prefera să nu faci prozelitism”, “Aș prefera să nu judeci oamenii după felul în care arată, vorbesc, se îmbracă”, “Aș prefera să nu ai un comportament ofensator față de tine sau de faţă de ceilalţi”, “Aş prefera să foloseşti banii pentru eradicarea sărăciei, vindecarea bolilor, menţinerea păcii, nu pentru sinagogi, biserici, temple” etc.

Pastafariasmul este recunoscut ca “religie” în câteva state din SUA, în Australia, Noua Zeelandă, Italia, Germania, Spania etc. Iar dacă este recunoscut ca “religie”, cu siguranţă este una dintre cele mai bizare religii din lume.

Unicornul roz invizibil

“Unicornul roz invizibil” este una dintre “religiile” ciudate de la începutul anilor 1990, apărută pentru a evidenţia aspectul arbitrar al tuturor religiilor existente şi al credinţelor în forţele supranaturale. Şi denumirea acestei comunităţi, formată din atei (iniţial, cei mai mulţi studenţi la Universitatea Iowa, din SUA), subliniază acest fapt – un unicorn (animal imaginar, mitologic), care este şi “roz” şi, paradoxal, invizibil.

Mişcarea “ Unicornul roz invizibil” a avut şi un manifest, în care se scria, printre altele, cu accente ironice ţintite spre orice fel de religie, că: “Unicornii roz invizibili sunt ființe cu o mare putere spirituală. De aceea pot fi atât roz, cât și invizibili. Ca în toate religiile, credința în Unicornul Roz Invizibil se bazează deopotrivă pe logică și pe credință. Pe baza credinței noastre, suntem convinşi că sunt roz, dar știm logic că sunt invizibili, tocmai pentru că nu-i putem vedea”.