Pielea este cel mai mare organ al corpului uman și are o arhitectură foarte complexă. Cântărește 16% din greutatea corporală și are o suprafață de aproximativ 1,8-2 mp, în total. Este formată din trei straturi de țesut: epiderm, derm, hipoderm. La naștere, pielea are grosimea de 1 mm și este mai subțire la pleoape.
Pielea împreună cu unghiile, părul, glandele și nervii face parte din țesutul tegumentar, spun specialiștii de la Universitatea de Stat din Oregon. Acest sistem este foarte important pentru organism, deoarece acționează asemenea unei bariere de protecție între exteriorul corpului uman și interiorul acestuia.
Potrivit estimărilor, 1 cm pătrat de piele conține:
- 55 cm de nervi
- 70 cm vase de sânge
- 15 glande sebacee
- 100 glande sudoripare
- 230 receptori senzitivi
- aproximativ 500.000 de celule care mor la un moment dat și sunt înlocuite cu altele noi.
Epiderma
Epiderma este de fapt un strat membranos gros, care conține celule keratinocite ce se divid permanent și care au keratină – o proteină ce apare și în păr și unghii. Celulele keratinocite (predominante ale epidermei) se încarcă permanent cu keratină și ajută la formarea mai multor straturi care cresc spre exterior, atunci când celulele moarte se desprind. Această acoperire a pielii este denumită și strat cornos și are grosimea de 10 ori mai mare în zona tălpilor picioarelor, comparativ cu zona pleoapelor.
În celulele epidermei este stocat și pigmentul melanic produs de melanocite. Melanina este cea care are rol în procesul de bronzare și de apariție al pistruilor. Cu cât corpul produce mai multă melanină, cu atât pielea are culoarea mai închisă. Nu toate celulele de melanină sunt la fel de productive. La unii oameni, aceste celule produc mai mult, iar la alții, produc mai puțin. Despre bebeluși s-a spus că nu își dezvoltă culoarea pielii până la vârsta de 6 luni.
Pielea este puternic vascularizată, are glande sudoripare, ajută la reglarea scăderii temperaturii corpului, menținând astfel controlul temperaturii corporale. Epiderma conține celule Langerhans defensive, care acționează ca primă linie de apărare a sistemului imunitar.
Aceste celule au fost descoperite în anul 1868, de medicul și anatomistul german Paul Langerhans, când era student la medicină. În anul 1969, aceste celule au fost considerate ale sistemului imunitar, datorită investigațiilor realizate de eminentul dermatolog din Venezuela, Dr. Imelda Campo-Aasen. În perioada când se afla în Anglia, el a descoperit și faptul că aceste celule sunt macrofage epidermice, care joacă un rol în răspunsul imunitar adaptiv.
Prin urmare, pielea ne protejează fizic de microorganisme, ea este parte a sistemului imunitar. Despre ea se spune că:
- ajută la eliminarea celulelor străine, anormale, a alergenilor
- are capacitatea de a recunoaște celulele străine, a microorganismelor
- are memorie imună, deci va reacționa imediat, în mod rapid și puternic, atunci când apare un alergen.
Experții spun că numărul de celule Langerhans poate scădea din cauza expunerii excesive la soare, când razele ultraviolete (UV) sunt puternice. Cercetările recente sugerează că spălarea excesivă a mâinilor nu este indicată, ea fiind considerată dăunătoare în perioada ulterioară. Prin spălarea exagerată a mâinilor se elimină stratul superior de keratonocite și de celule Langerhans, iar asta poate provoca o reacție alergică inutilă. Dacă pielea și membranele mucoase sunt sănătoase, atunci celulele Langerhans vor fi în număr adecvat, vor recunoaște celulele străine sau microorganismele care invadează corpul și vor acționa în combaterea lor.
Răspunsul inflamator este reprezentat de celulele fagocite, care prin intermediul unor enzime pot descompune celulele străine. Celule Langerhans din piele sunt asociate și cu celulele limfocite T și B.
Dermul
Dermul conține foliculii de păr și glandele sudoripare (glande ecrine și glande apocrine), ce au canale care trec prin piele. Numărul lor a fost estimat de experți la 2-3 milioane.
Glandele sudoripare se află sub controlul sistemului nervos vegetativ și sunt foarte numeroase mai ales în zona frunții, a palmelor și a tălpilor picioarelor. Secreția glandelor ecrine este mai intensă la bărbați decât la femei, dar scade odată cu înaintarea în vârstă. Glandele apocrine se dezvoltă la pubertate și sunt în număr mai mare la femei, decât la bărbați.
Aceste glande sunt mai mult influențate de stimulii emoționali, sexuali, nervoși, dar și de variațiile de temperatură. Transpirația apocrină este ca un lichid vâscos, care are în compoziția lui ioni de sodiu, calciu, magneziu, clor, potasiu, dar și azot, lipide și alte substanțe. Aceasta este prezentă în anumite zone ale corpului: axile, regiunea anogenitală, pubis, mameloane.
Hipodermul
Știați că hipodermul femeilor conține mai multe grăsimi decât hipodermul bărbaților? Hipodermul este alcătuit din:
- fibroblaste, adipocite, leucocite, macrofage
- țesut conjunctiv slăbit ce are vase de sânge, vase limfatice, fibre nervoase, corpusculi Vater-Pacini
- țesut adipos care are aproximativ 50% grăsime corporală.
Știați că pielea poate da atât de multe celule moarte, pe parcursul vieții, încât se spune că am putea umple cu ele o casă cu două etaje?
Îngrijirea pielii este esențială pentru aspectul ei sănătos și frumos. Statisticile arată că femeile consumă cel puțin 4 kg de produse cosmetice pe an pentru asta. Destul de mult! Ce se întâmplă dacă modul de îngrijire zilnică al pielii aduce mai mult rău decât bine? De exemplu, dacă scrubul este prea abraziv sau dur, vă puteți imagina ce s-ar putea întâmpla? Dermatologii recomandă să analizați produsele cosmetice cu atenție și să aflați varianta care funcționează cel mai bine pentru pielea dvs. și abia apoi să faceți un tratament de îngrijire, care să vă garanteze o piele fină și sănătoasă.
Nu este nimic exagerat dacă aplicați un tratament de exfoliere o dată pe săptămână. Important este să fiți blânzi cu pielea, pentru a nu-i deteriora stratul superficial. Sunt cunoscute 3 ingrediente cheie pe care trebuie să le conțină un scrub pentru corp: zahăr organic, sare, un produs natural (lemongrass, cafea, portocale și altele).
Acneea pe piele nu este produsă de murdărie sau alimente, ci de modificări ale echilibrului hormonal. Aceste tulburări apar în perioada pubertății, a sarcinii sau a menstruației. De asemenea, acneea este cauzată și de anumite medicamente și produse cosmetice de calitate îndoielnică. Statisticile arată că una din 20 de femei și 4 din 5 adolescenți au probleme cu acneea.
