Mitologia greacă, cu zeii, semizeii, eroii, nimfele și muzele sale este o bogată sursă de legende și mituri încărcate de simbolistică. Muzele, încântătoare ființe divine, erau patroanele artelor (și științelor), al căror conducător era frumosul Apollo, zeu al muzicii și artelor.
În unele legende există doar trei muze: Melete – muza sănătății, Mneme – muza memoriei și Aoide – muza muzicii. Totuși, în majoritatea legendelor se vorbește despre cele nouă muze, surori născute din zieța Mnemosyne, zeița memoriei. Tatăl lor era însuși Zeus, conducătorul Olimpului. Alte legende spun că surorile ar fi fiice ale zeiței Harmonia (aceasta fiind fiică a lui Afrodita, zeița iubirii și a lui Ares, zeul războiului).
Muzele nu apar în multe dintre frumoasele legende grecești, nu au roluri mari în legendele Olimpului; dar la fel cum fiecare poveste din mitologia grecilor poartă o semnificație inerentă, este un simbol, și muzele sunt creații simbolice, ideea lor fiind asociată cu ideea artei sau a științei pe care o reprezintă fiecare. Sunt povești care le atribuie aventuri romantice cu alte zeități, dar scopul și sensul lor era simbolistica.
Muzele sunt încântătoare și desfată zeii din Olimp cu muzica și dansul lor, conduse de către Apollo. Se spune că ele trăiau în frumoasele păduri de pe muntele Helicon, care s-a înălțat la cer datorită frumuseții muzicii cântate de fete. Nu sunt doar patroane ale artelor, mama lor transmițându-le și puterea cunoașterii tuturor lucrurilor.
Fără muze, oamenii nu ar găsi inspirația creației, nu ar fi cunoscut frumusețea muzicii, a dansului și a artelor în general. Într-adevăr, orice artist are nevoie de muza sa. Muzele au sub protecția lor oamenii care se dedică artelor.
Patroane ale artelor, muzele, se spune, ar fi militat pentru frumusețe și pace, convingând oamenii și regii lor să nu se lupte, ci să celebreze frumusețea. Prin artă omul poate trece peste nimicnicia vieții sale și se poate înălța; prin artă omul se apropie de zei; prin artă se poate găsi pace și uita de război. Muzele sunt surse de inspirație, atotcunoscătoare și sunt ființe bune și pure ca și arta. Legendele grecești spun că prima oară când muzele cântă, ele celebrează victoria ordinii asupra haosului, a vieții asupra distrugerii, a zeilor Olimpului asupra titanilor.
Cele nouă muze din mitologia greacă sunt:
- Calliope – muză a poeziei epice, cea mai cunoscută muză, atribuindu-se și cunoașterea, închipuită ca o femeie cu un sul de papirus și un stilou; este și mamă a lui Orfeu.
- Erato – muza poeziei erotice și romantice, închipuită ca o tânără cu o harpă și o liră;
- Euterpe – muză a poeziei lirice, închipuită ca o femeie cu un flaut;
- Thalia – muză a comediei, închipuită ca o fată ce ține un toiag și o mască;
- Clio – muză a istoriei, închipuită ca o femeie cu o carte în mână;
- Polymnia – muză a retoricii, atribuindu-se și învățarea, memoria și arta mimei, închipuită ca o femeie care își sprijină meditativ mâinile;
- Terpsichore – muză a dansului, închipuită cu o liră în mână;
- Melpomene – muză a cântecului și a tragediei, închipuită cu o mască în mână și o coroană din viță de vie; legendele spun că ea este mama sirenelor, ființele încântătoare ce seduc marinarii cu cântecele lor.
- Urania – singura muză ce patronează științe, astronomia și geometria, închipuită ca o femeie cu o coroană de stele și o busolă în mână.