Unul dintre mamiferele copitate mari de pana la 300 kg este cerbul rosu care are denumirea stiintifica de Cervus elaphus. Interesant la aceasta specie sunt coarnele masculului deosebit de frumoase si mari, cu varfurile multiple – la fiecare corn are cate cinci varfuri mai mici uneori si mai multe, in functie de fiecare exemplar in parte.

Acest mamifer este foarte bine adaptat la arealul sau natural, format din regiunile cu paduri de fag si stejar din Europa, Asia de Est si America de Nord. In unele regiuni cerbul rosu urca la limita superioara a padurilor, ajunge pe frumoasele pajisti alpine. In America de Nord prefera zonele de padure intercalate cu poieni, pajisti si luminisuri. Hrana lui consta din frunze, iarba, muguri de copaci, licheni si ciuperci.

Cerbul rosu este considerat un exemplar deosebit, crescut pentru carnea sa gustoasa, blana si coarnele frumoase. Are intregul corp acoperit cu blana de culoare brun-rosiatica cu nuante mai inchise pe partea dorsala, mai ales in zona gatului si a spinarii. In lunile de iarna culoarea devine putin mai deschisa. Coada este scurta de 12 cm, iar oglinda din partea dorsala a corpului este de culoare ruginie. Coarnele la masculii batrani sunt mai mari decat cele de la exemplarele adulte dar mai tinere, au mai multe ramuri si varfuri multiple. Ele incep sa se dezvolte primavara, cresc direct din craniu si la inceput sunt acoperite doar cu par fin ca o catifea. In timp, acest strat se usuca si astfel cornele devin acoperite cu un strat mai rezistent ce le permite sa fie folosite in luptele ce se dau intre masculi in perioada de rut. Femelele sunt numite caprioare si nu prezinta coarne deasupra capului.

Citește și:  Sitatunga (Tragelaphus spekei), mamifere copitate timide

Exemplarele adulte au lungimea corpului de 1,5-2,5 m, inaltimea la greaban de 1,3-1,6 m si greutatea in medie de 65-190 kg. In cazuri exceptionale unii cerbi masculi ajung si la 300 kg. Capul este mare, gatul alungit si musculos, urechile inalte si ovale, ochii expresivi, blanzi, pozitionati pe partile laterale ale capului, cu irisul de culoare maro-inchis. Membrele anterioare si posterioare sunt lungi si robuste, terminate cu degete copitate capabile sa sustina intreaga greutate a corpului.

Speranta de viata la cerbul rosu este de aproximativ 30 de ani in conditii de captivitate si de pana la 14 ani in salbaticie. In timp s-a ajuns la concluzia ca masculii traiesc mai putin decat femelele. Organizarea sociala la cerbul rosu depinde de hrana, iar dreptul la imperechere este castigat prin lupta ce se da intre masculi in perioada de rut. Ei au obiceiul sa se lovesca in coarne, mugesc, boncaluiesc, merg paralel unul de altul, lovesc cu coarnele in copaci si aleg cu atentie momentul cand sa atace. Dupa ce isi incurca cornele incep sa se impinga cu putere, se rasucesc pana ce unul din ei cedeaza. Cel care castiga are dreptul sa se imperecheze cu orice femela doreste din ,,harem”.

Cerbul rosu face parte din ordinul Artiodactyla, familia Cervidae si nu este o specie pe cale de disparitie.

Video – Cerbul rosu (Cervus elaphus):

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.