Chitara – cel mai popular instrument muzical

In limba romana, cuvantul “chitara” este un imprumut din limba italiana (“chitarra”), varianta “ghitara” explicandu-se prin forma spaniola “ghitarra”, la originea tuturor acestor forme aflandu-se o combinatie intre cuvantul sanscrit “guit” (din “sangita”), care inseamna “muzica” si “tar”, cuvant din limba persana, care are sensul de “acord” sau “coarda”. O alta etimologie posibila este din arabul “qitara”, din care a derivat grecescul “kithara”, preluat apoi de limbile spaniola si italiana.

Basoreliefurile din templul regelui Hammurabi, din Babilon, precum si desenele egiptene, datand din aceeasi perioada, in care sunt reprezentate persoane tinand in mana instrumente cu coarde, demonstreaza ca instrumente muzicale, similare chitarei, erau folosite cu  aproape 5000 de ani in urma. Titera, arcul muzical, harpa, lira etc., de-a lungul timpului, au fost facute cu corzi din mate de animal, fire de par, liane subtiri, ramuri de palmier. La vechii evrei, pe vremea regelui David, caruia ii sunt atribuiti cei 150 de psalmi biblici, acestia erau rostiti cu acompaniament de psaltire (psaltirion), muzica fiind considerata un dar trimis de Dumnezeu, pe “scara lui Iacob” (gama muzicala), pe care urcau si coborau ingerii, ale caror aripi vibrau, creand armonii mai presus de fire, prinse in taina celor sapte note muzicale.

Cea mai veche chitara, a carei forma a putut fi reconstituita din documente, este cea a cantaretei egiptene Har- Mose (mileniul al II-lea i.Hr.). Europenii au cunoscut chitara abia in secolul al IX-lea, cand arabii, prin Spania, prin porturile de la Marea Mediterana, au adus cu ei obiecte specifice culturii lor. In Grecia, “kithara” se folosea in reprezentatiile teatrale sau in diverse alte spectacole. Instrumentele cu coarde au devenit din ce in ce mai populare, pana in perioada Renasterii, cand, se pare, lauta (un instrument asemanator cobzei, cu o cutie de rezonanta bombata si gatul incovoiat) era preferata. Intr-o forma asemanatoare cu cea de astazi, chitara a aparut in secolele al XV-lea- al XVI-lea, iar din 1680 dateaza prima chitara cu sase corzi (cele anterioare avusesera, pe rand, doua, trei, patru, cinci corzi), creatorul ei fiind celebrul Antonio Giacomo Stradivari, mai cunoscut ca fauritor de viori.

Spaniolii Antonio de Torres Jurado si Francisco Tarrega sunt cei care, in secolul al XIX-lea, au gasit forma si dimensiunile cele mai potrivite pentru chitara, dispunerea ideala a coardelor, astfel incat sunetul sa fie cat mai bun, ceea ce a permis folosirea ei in acompaniamentul celebrelor piese romantice ale timpului. Torres Jurado a devenit unul dintre cei mai priceputi fauritori de chitare, iar Tarrega un virtuoz al instrumentului. Toate chitarele actuale, in liniile generale, sunt dupa modelul Antonio Torres.

Primul mare chitarist, din istoria muzicii, a fost spaniolul Andreas Segovia. El a dus chitara in salile de concerte de nivel international, interpretand muzica clasica, intr-o maniera foarte personala, ciupind corzile si cu unghia si cu pulpa degetului, creand astfel o gama larga de sunete, mai puternice si cu un timbru specific. Mari compozitori, precum Berlioz, Weber, Schubert, Paganini au fost, de asemenea, foarte buni chitaristi.

La inceputul secolului al XX-lea, nenumarati instrumentisti si fabricanti de instrumente muzicale au cautat sa perfectioneze chitara. In anii’20, cand jazz-ul devine un gen muzical tot mai gustat de public, iar solistii isi incercau talentul cu solo-uri de ghitara, inginerul Lloyd Loar inventeaza prima chitara electrica.

Ritmurile anglo-saxone – jazz, pop, blues, rock – au avut un rol esential in faptul ca, astazi, chitara este instrumentul cel mai folosit din lume. Printre marii chitaristi ai ultimilor 50 de ani, care au marcat istoria acestui instrument, se numara, de exemplu, membrii formatiei Beatles, Jimi Hendrix, cantaret si compozitor american, Kurt Cobain, chitaristul si liderul grupului “Nirvana”, Jimmy Page, fondator si compozitor al celor mai multe cantece interpretate de “Led Zeppelin” ( Pagea fost influentat de blues, folk, muzica indiana si de cea orientala), Angus Young, unul dintre membrii formatiei de hard-rock australian AC/DC, remarcabil pentru solo-urile sale de chitara.

Daca intentionati sa va cumparati o chitara (acustica sau electrica), ar trebui sa aveti in vedere cateva aspecte:

• Orientati-va la o chitara ale carei dimensiuni si parti componente sa se potriveasca morfologiei degetelor, bratelor (corpul chitarei sa nu fie prea mare sau prea mic, gatul prea lung sau prea gros, astfel incat sa poate fi cuprins cu usurinta, fara un efort excesiv al degetelor etc.);
• Verificati simetria gatului chitarei (a grifului), deoarece, din diverse motive (transport, depozitare) se poate curba, situatie in care corzile, daca sunt prea apropiate, pot sa scoata sunete parazite, daca sunt prea departate necesita un efort in plus la apasare;
• Probati sonoritatea corpului chitarei, care difera, in functie de materialul din care este facut instrumentul;

Daca, intre timp, v-ati hotarat sa si invatati sa cantati la chitara, este bine de stiut ca exista lectii online, pentru incepatori, dar si pentru cei care vor sa isi perfectioneze tehnicile interpretative, cu informatii comunicate pas cu pas, dupa metode consacrate.