Cand au aparut cifrele arabe?

Cifrele arabe (1,2,3,4,5,6,7,8,9,0), folosite astazi in intreaga lume, pentru scrierea numerelor, au provenit, initial, nu din Arabia, asa cum sugereaza denumirea, ci din India. Cu 3000 de ani i.Hr., locuitorii din Valea Indului foloseau un sistem zecimal bazat pe aceste cifre. In Europa au ajuns abia in secolul al IX-lea d.Hr., prin intermediul scrierilor arabe si al musulmanilor care au ocupat Spania, si au prins tot mai mult teren odata cu inventarea tiparului, in secolul al XV-lea.

Originea cuvantului  “cifra” (cifrele fiind cele care ajuta la scrierea numerelor) trebuie cautata in  cuvantul arab “sifr”, care inseamna “zero”, contaminat cu latinescul “cifra”. “Sifr” este, la randul lui, un calc lingvistic (o copiere a unui  cuvant dintr-o alta limba, pastrandu-i-se structura si traducandu-se elementele componente) dupa cuvantul sanscrit “sunya” (“zero”). “Zero” este inventia cea mai importanta a sistemului de cifre arab (via India, unde era notat cu un punct, un cerc sau un oval, avand o valoare sacra), dar termenul (“sifr”) a ajuns, in timp, sa desemneze totalitatea cifrelor. Desi simbolul “zero” este atribuit arabilor, se pare ca si mayasii il foloseau, chiar cu o suta de ani mai devreme, dar fara a vea sansa de a se raspandi in intreaga lume.

Dovezi ale scrierii lui “zero” (sub forma de punct sau cerc), in structura numerelor, s-au descoperit pe teritoriul actual al Cambodgiei si in Sumatra, ambele datand din secolul al VII-lea, adica dintr-o perioada in care schimburile comerciale cu India erau intense.

Asa cum le cunoastem astazi, cifrele arabe au fost descrise de un savant (matematician, astronom, geograf) persan, Al Khawarizmi, din secolul al IX-lea, ale carui opere, scrise in limba araba, au facilitat introducerea algebrei in cultura europeana. De altfel, de la el, cel care este considerat “Parintele algebrei”, au ramas termenii de algebra si algoritm. Contextul in care Al Khawarizmi ajunge sa se ocupe cu atentie de cultura indiana (inclusiv de matematica) este absolut exceptional si demonstreaza gandirea progresista a marilor personalitati din istoria omenirii. Se spune ca, pe la inceputul secolului al IX-lea, califul Bagdadului, Al Mansour, impresionat de vizita si de cunostiintele unui astronom indian, a cerut sa se traduca in araba “tablele” de astronomie indiene, iar urmasul sau, califul Al Mamun a fondat “Casa Intelepciunii”, o biblioteca uriasa, unde savantii puteau sa lucreze in voie, fara nici o grija legata de constrangerile materiale, deoarece aveau totul la dispozitie.

In mod cu totul neasteptat, utilizarea cifrelor arabe, in Europa medievala, a intampinat opozitia obscurantistilor (in Florenta si, apoi, in toata Italia, de exemplu), care au interzis negustorilor sa foloseasca cifrele arabe in contracte sau in alte documente oficiale, considerandu-se ca sunt de ajuns abacul si cifrele romane.  Renasterea, care a incurajat dezvoltarea exceptionala a comertului si a stiintelor, a impus definitiv folosirea cifrelor arabe, in secolul al XV-lea.

Cifrele “arabe” folosite, in prezent, in majoritatea tarilor, nu sunt identice cu cele utilizate in unele tari arabe. Grafia europeana a fost inventata, probabil, in Maghreb (regiunea din nordul Africii) sau in Andaluzia (sudul Spaniei), unde au poposit, cu multe secole in urma, maurii.

Asadar, este meritul arabilor de a fi impus cifrele “arabe”, mediind intre India si Europa. Fara ei, probabil ca stiinta si tehnica, asa cum sunt astazi, nu ar fi progresat in ritmul in care au facut-o sau cine stie pe cel al drum ar fi mers.