Printre principalele atracţii din Sighet, se află Muzeul Maramureşului Sighetu Marmaţiei, Muzeul Etnografic, Muzeul de Istorie şi Arheologie şi Muzeul de Ştiinţe Naturale. Merită vizitate şi Casa Memorială a lui Elie Wiesel – Muzeul Comunităţii Evreieşti.
Lângă centru, se află Monumentul Holocaustului, construit în memoria a aproape 38,000 de evrei din Maramureş, ucişi de către tabere de concentrare naziste. Un alt monument memorial pentru cei ucişi la Auschwitz e Monumentul Săpunului, aflat în cimitirul evreiesc. Sinagoga, construită în 1885, într-un stil eclectic moresc, este singura sinagogă, dintre cele 8 ale oraşului, care încă mai este folosită.
În anul 1771, la Sighetu Marmaţiei exista o puternică comunitate evreiască, cu Chevra Kadisha (Asociaţie Sfântă de Înmormântare) instituită cu mulţi ani în urmă.
Nu există prea multe informaţii în ceea ce priveşte cimitirul. Dincolo de legende, se știe că o parte din evreii din Sighet s-au alăturat sectei conduse de Iaakov Frank (1726-1791).
În acest sens, s-a păstrat aşa-numita „scrisoare roşie”, pe care Iaakov Frank a scris-o evreului sighetean „Moshe Seater” probabil rabin. Un fapt consemnat este că la 20 februarie 1759, şase evrei sigheteni s-au prezentat la episcopatul catolic din Lvov pentru a-i cere permisiune de a se creştina.
În scrisorile lui Iaakov Frank care se mai păstrează, el aminteşte adeseori numele lui „Maier Sihoter”. Deasemenea, unele scrieri amintesc că, în anul 1767, trei evrei din Sighet au cerut preotului catolic din oraş Job (1757-1774) să-i convertească la creştinism, dar că, ulterior, s-au răzgândit şi că urmaşii lor s-au numărat printre oamenii de seamă ai oraşului.
Până în anul 1888, cimitrul a fost în proprietatea oraşului: abia după legea emancipării evreilor care permitea deţinerea de proprietăţi, la 1 ianuarie 1888, terenul cimitirului vechi este cumpărat cu 200 forinţi de către comunitate în beneficiul Societăţii de Înmormântare. La 29 mai 1969, terenul este întăbulat pe Statul Român. Prin anii ’80, cimitirul a fost transformat în parc, iar după evenimentele din decembrie 1989, el a fost retrocedat comunităţii evreieşti.
Cimitirul nu este doar un punct de pelerinaj spiritual, ci și o destinație educativă care atrage istorici, studenți și turiști interesați de moștenirea evreiască. Vizitele ghidate și materialele informative disponibile contribuie la înțelegerea și aprecierea acestui patrimoniu.
Eforturile recente de conservare și restaurare subliniază importanța păstrării acestui sit ca parte vitală a patrimoniului cultural. Evenimentele comemorative anuale și proiectele comunitare reflectă angajamentul localnicilor și al autorităților de a onora și păstra amintirea istoriei evreiești în Sighet.
