Cine a descoperit cloroformul?

Pana la izbucnirea razboiului civil din Statele Unite ale Americii, in anul 1861, atat cloroformul (CHCl3), cat si eterul erau folosite deja de cativa ani, pentru efectuarea anesteziei, in cazul interventiilor chirurgicale. Chiar daca ambele tipuri de anestezice au fost descoperite aproximativ in aceeasi perioada (anii 1840), CHCl3 este cel care incepe sa fie folosit pe scara larga, datorita actiunii sale extrem de rapide si a faptului ca era mult mai putin inflamabil decat eterul. Aceasta substanta a devenit indispensabila in timpul razboiului civil, pentru medicii militari care operau pana la cateva sute de pacienti, in fiecare zi, si, apoi, pret de aproape o suta de ani, anestezia prin inhalare de eter sau cloroform a ramas principala metoda, in folosul medicinei.

Cloroformul a fost descoperit de catre medicul de origine americana, Samuel Guthrie, in anul 1831, cand a amestecat, din greseala, wiskey si lamaie clorinata. Cateva luni mai tarziu, aceeasi substanta este produsa complet independent si de catre Eugène Soubeiran, in Franta, si de catre Justus von Liebig, in Germania. Cel care da denumirea finala a produsului este Jean-Baptiste Dumas, in anul 1834, iar cel care ii descopera proprietatile anestezice este Marie-Jean-Pierre Flourens, in 1847, facand experimente pe animale. In acelasi an, obstreticianul de origine britanica James Young Simpson incepe experimentarea produsului ca anestezic, mai intai asupra lui, apoi, in perioada travaliului si a nasterii, pentru pacientele sale. Rezultatele au fost incurajatoare si folosirea cloroformului se extinde rapid, in practica medicala.

In Statele Unite ale Americii, substanta substituie versiunile anterioare ale eterului, dar nu pentru multa vreme, pentru ca s-au constatat efecte toxice carcinogene si tendinta de a determina aritmie cardiaca fatala. De aceea eterul ramane anestezicul preferat, in foarte multe tari in curs de dezvoltare, avand o eficacitate crescuta, dar si un cost de achizitie rezonabil. Trichloroethylena, o hidrocarbura halogenata a cloroformului, a fost propusa ca alternativa mai sigura, dar studiile de laborator atesta faptul ca si aceasta substanta este carcinogena.

Efectele cloroformului

In conditii de temperatura si presiune normale, cloroformul este o substanta volatila, clara si incolora, extrem de refractiva si complet neinflamabila. Spre deosebire de eter, are un miros dulceag, iar  inhalarea vaporilor de CHCl3 poate duce la iritarea suprafetelor mucoase expuse. Este un anestezic mult mai eficient decat oxidul nitros, metabolismul  CHCl3 fiind strict dependent de doza administrata. Un procent variabil, dar considerabil, este absorbit din aerul inspirat si este metabolizat, cu precadere, la nivelul ficatului, printre metabolitii cei mai cunoscuti ai cloroformului numarandu-se fosgenul, carbenul si clorina, toate aceste substante contribuind, in mare masura, la efectele citoxice ale acestui compus. Administrarea prelungita a cloroformului, ca anestezic, poate duce la declansarea unei anemii toxice, iar intoxicatia acuta se manifesta prin prezenta cefaleei, constienta alterata, convulsii, paralizie respiratorie si perturbari ale sistemului nervos autonom – ameteli, greata, varsaturi. Substanta mai poate duce si la afectarea grava, pe termen lung, a ficatului, a rinichilor si a aparatului cardiovascular. Folosit ca anestezic, compusul duce la o stare de adormire, precedata de o usoara hiperexcitatie, urmata de pierderea reflexelor, diminuarea senzatiilor si a constientei unitare.

Cloroformul este o substanta cu potential abuzogen, fiind folosit inca din cele mai vechi timpuri ca opioid (narcotic), vaporii sai fiind inhalati chiar si de catre prestigioase personalitati medicale ale secolului al XIX-lea. Horace Wells, un pionier al anesteziei cu ajutorul oxidului nitros, isi gaseste tragicul sfarsit dupa o saptamana de folosire excesiva a acestei substante. Profesorul James Simpsons este cel care introduce folosirea CHCl3 in obstretica, laudandu-i efectele, avantajele si ducand la cresterea exponentiala a popularitatii compusului. Pana si medicul casei regale, doctorul John Snow, ii administreaza reginei Victoria, la nasterea printului Leopold si a printesei Beatrice, o doza foarte redusa de cloroform, legitimandu-se, in aceasta maniera, folosirea sa. In anul 1864, Societatea Regala de Stiinte medicale si chirurgicale declara substanta “analgezicul favorit al Angliei”, chiar daca eterul era mult mai sigur de folosit. In 1871, din cele 400.000 de anestezii efectuate anual in Statele Unite, in 50% dintre cazuri era folosit CHCl3, in 40% dintre cazuri, eterul, iar in restul de 10% erau folosite alte substante mixte.

Mecanismul de actiune al analgezicelor este, in continuare, foarte putin cunoscut, dar in anul 2008, cercetatorii au descoperit ca administrarea de CHCl3 poate duce la blocarea receptorilor de calciu de la nivelul creierului, efect determinat atat de formele intravenoase, cat si de cele inhalatorii.

Intrebuintari  ale cloroformului

Pana de curand, cloroformul era valorificat pentru producerea freonului (compus al fluorului, folosit ca agent frigorific sau la prepararea aerosolilor cosmetici), dar aceasta utilizare incepe sa scada considerabil, pe masura ce studiile atesta existenta unei depletii (diminuari) de ozon, in cazul utilizarii acestui compus. Cantitati foarte mici de CHCl3 sunt folosite ca solventi, in industria farmaceutica, si pentru producerea vopselurilor si a pesticidelor sau pentru legarea pieselor de sticla acrilica. Este extrem de eficient in cazul alcaloizilor, fiind exploatat intensiv pentru producerea morfinei si a scopolaminei (un alcaloid foarte toxic, cu efect calmant asupra sistemului nervos). In combinatie cu diversi fenoli, cloroformul este folosit pentru extragerea ADN-ului, iar substantele care contin si deuterium pot fi folosite ca solventi in analizele spectroscopice.